Slujire arhierească la Parohia „Constantin Brâncoveanu” din Capitală

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit în Duminica Samarinencei, 26 mai 2019, Sfânta Liturghie și slujba de sfințire cu agheasmă a noii biserici de la Parohia „Constantin Brâncoveanu” din Protoieria Sector 4 Capitală și a lucrărilor efectuate la acest locaș de cult. La eveniment au fost prezenți ctitorii locașului, care au primit distincții din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.  

Evenimentul din Du­minica Samarinencei a început în ­bi­se­rica Parohiei „Constantin Brâncoveanu”, a­vând hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, cu slujba Aghesmei mici săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul rostit după sfin­țirea locașului de cult, ierarhul a evidențiat faptul că biserica este un spațiu sfințit de prezența permanentă a Preasfintei Treimi și a Mântuitorului Care a făgăduit Apostolilor și nouă că va rămâne cu noi până la finalul veacurilor: „La sfârșitul tuturor lucrărilor va avea loc sfințirea cu Sfântul și Marele Mir și cu agheasmă a acestora. Dar, pentru ca Sfintele Liturghii, Sfintele Taine și Sfintele Ierurgii să se săvârșească într-un locaș de cult ce a primit prima sfințire, din încredințarea Preafericitului Părinte Patriarh am împlinit acest lucru astăzi și dorim ca, prin această sfințire, locașul să devină un laborator al sfințeniei tuturor celor care, trecându-i pragul, Îl vor căuta pe Dumnezeu prin rugăciune, meditație la cuvântul Evangheliei Împărăției Cerurilor, participare la sfintele slujbe și la cele șapte laude de peste zi. Bisericile noastre creștine, locul în care se aduce lui Dumnezeu închinare în duh și în adevăr, nu se construiesc la întâmplare, ci sunt legate de anumite întâlniri providențiale ale oamenilor cu Dumnezeu. Dacă ne gândim la marii noștri voievozi, la marii ierarhi, dar și la credincioșii simpli care au construit biserici, schituri și mănăstiri, vedem că de fiecare dată această sfântă lucrare este legată de o tradiție, o legendă sfântă. Pe un anumit loc s-a înălțat un altar sau locaș închinat lui Dumnezeu în amintirea unui dar pe care ei l-au primit de la Atotputernicul și Milostivul Dumnezeu. Biserica este plină de trăire. Când intrăm în biserică, nu intrăm într-o construcție obișnuită, ci într-un spațiu sfânt, într-un spațiu sfințit prin slujba de sfințire, dar sfințit de prezența permanentă a Preasfintei Tre­imi, de prezența Mântuitorului Care a făgăduit Apostolilor și nouă că va rămâne cu noi până la sfârșitul veacurilor”.

„Cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac”

În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a tâlcuit pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie și a subliniat modul în care noi, creștinii, ne putem împărtăși de apa cea vie, care este harul Sfântului Duh: „Sfântul Ioan Evanghelistul ne spune că Mântuitorul a intrat în ținutul Samariei și S-a oprit la fântâna lui Iacov ca să se odihnească. Vedem în acest gest al Mântuitorului de a intra în ținutul samarinenilor dorința Sa de a împărtăși păgânilor sămânța Evangheliei Împărăției Cerurilor. Dacă altădată Samaria a fost o provincie a Țării Sfinte, în ultimele sute de ani, populația de aici care avea legea lui Moise, amestecându-se cu mulți păgâni, a împrumutat de la aceștia o mulțime de credințe idolatre și s-a îndepărtat de legea primită de Moise de la Dumnezeu, a părăsit Templul din Ierusalim și și-a făcut propriul lor locaș de închinare pe Muntele Garizim. Fericitul Augustin spune că în această ieșire a Mântuitorului în ținutul Samariei se arată încă o dată dorința Lui de a chema nu numai pe poporul Iudeii la mântuire, ci de a chema toate popoarele din toate timpurile și din toate locurile. Samarineanca cu care stă de vorbă, spre surprinderea ucenicilor Lui, reprezintă Biserica dintre păgâni, adică mulțimea păgânilor care aveau să se desprindă de întunericul rătăcirilor lor religioase și să primească lumina Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cel care crede în Mine precum a spus Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele Lui, adică din adâncul ființei Lui. Aceste cuvinte Le-a spus despre Duhul pe care îl vor primi cei care vor crede în El. În praznicul Cincizecimii, peste ucenici și Apostoli se împlinește făgăduința că Dumnezeu prin Fiul Său revarsă harul Duhului Sfânt în Biserica Sa sub forma acestor râuri de apă curgătoare spre viața veșnică”.

La final, ctitorii bisericii și slujitorii acesteia au primit diplome și distincții oferite din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.