Slujiri arhiereşti în Capitală

În Duminica a şasea după Rusalii, a Vindecării slăbănogului din Capernaum, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală, iar Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Sfânta Liturghie la Biserica Domniţa Bălaşa din Capitală.

În cuvântul de învă­ță­tură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a explicat că minunea vindecării slăbănogului din Capernaum descoperă într-un mod întreit dumnezeirea Mântuitorul Iisus Hristos: `În primul rând, dumnezeirea Mântuitorului se arată în însuși actul dezlegării slăbănogului de păcate. Făcând lucrul acesta, Mântuitorul Hristos arată că este Dumnezeu, pentru că iertarea păcatelor era o prerogativă exclusivă a lui Dumnezeu. În al doilea rând, Hristos Își arată dumnezeirea Sa descoperind celor de față gândurile ascunse, neexprimate, ale cărturarilor care Îl acuzau de blasfemie. În al treilea rând, Mântuitorul Iisus Hristos Își arată puterea dumnezeiască vindecându-l fizic pe slăbănog de neputința sa, poruncindu-i să se ridice, să-și ia patul și să se ducă la casa sa, lucru care s-a și întâmplat. Sfântul Evanghelist Matei, prin ceea ce is­torisește în Evanghelia de astăzi, vrea să ne arate taina iertării păcatelor lucrată de Domnul Iisus Hristos în timpul activității Sale publice și manifestată permanent în Biserică prin Taina Pocăinței și prin Taina Sfântului Maslu”, a arătat Preasfinţia Sa, potrivit basilica.ro.

Liturghie arhierească la Biserica Domnița Bălașa

Despre minunea vindecării slăbănogului din Capernaum a vorbit şi Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, în cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor prezenţi la Sfânta Liturghie la Biserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti. „Spre deosebire de slăbănogul din Ierusalim, cel care așteptase timp de 38 de ani până să se întâlnească cu Mântuitorul Hristos ca Dumnezeu și ca Om, acest slăbănog din Capernaum este purtat de patru oameni, după cum spun Evangheliștii Marcu și Luca, în completarea Evangheliei pe care am auzit-o astăzi. De vor fi fost rude, de vor fi fost prieteni, de vor fi fost oameni milostivi, aici se evidențiază latura lor credincioasă. Ei aveau puternicul crez că Domnul Iisus Hristos poate să îl vindece pe acest om care nu se putea purta pe picioarele sale”. De asemenea, PS Ieronim Sinaitul a evidențiat importanța celor din jurul nostru și faptul că cei apro­piați pot fi promotorii credinței noastre în vremuri de rătăcire: „Este nevoie de multe ori să se manifeste credința celor din jurul nostru atunci când mesajul dumnezeiesc nu este primit de noi. Se întâmplă adesea și în familii ca unul dintre soți să fie credincios, celălalt să fie mai puțin sau deloc. Atunci cel care este credincios se roagă și face tot ce este posibil ca cel apropiat să se îm­bună­tățească sufletește. Asemenea sunt și rugăciunile părinților pentru copiii lor”.