„Smerenia Lui este spaţiul libertăţii noastre“

Evanghelia Duminicii înfricoşătoarei judecăţi arată importanţa pentru mântuirea sufletului a milosteniei, a faptei celei bune săvârşite faţă de semenii noştri, a milosteniei care izvorăşte din iubirea milostivă faţă de cei în nevoi.

A spus Preafericitul Părinte Patriarh ieri, 7 februarie, în paraclisul patriarhal cu hramurile „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“, „Sfântul Grigorie Luminătorul“ şi „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul“, la finalul Sfintei Liturghii.

Părintele Patriarh a deta-liat şi a explicat de ce această Judecată de Apoi, de obşte sau universală, se numeşte şi înfricoşătoare. „Este înfricoşătoare prin contextul şi conţinutul ei. Înainte de judecata de obşte sau universală noi avem de-a face cu o tulburare mare a universului. Mântuitorul Iisus Hristos a descris această tulburare: soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerului se vor zgudui. Adică un colaps al sistemului nostru solar, o distrugere a armoniei existente acum în univers. Această leziune este din ce în ce mai mult confirmată de oamenii de ştiinţă care prevăd că universul în forma pe care o cunoaştem se va prăbuşi, va intra în dezintegrare. Această tulburare din univers face ca oamenii să fie înfricoşaţi“, a spus Preafericirea Sa.

Judecata este înfricoşătoare şi prin conţinutul ei, prin solemnitatea ei. „Împăratul Judecător vine cu slavă şi cu putere multă pe norii cerului înconjurat de sfinţii îngeri. Contrastul între smerenia primei Sale veniri şi slava şi puterea celei de a doua veniri face ca judecata să fie una înfricoşătoare“, a mai spus Părintele Patriarh. Judecata este înfricoşătoare şi prin neprevăzutul ei. Neprevăzutul pe care îl descoperă. „Hristos Domnul, Dreptul Judecător, Împăratul Slavei, Cel din ceruri, nu încetează a fi smerit, prezent tainic în cei mai neînsemnaţi dintre oameni, în cei mai neglijaţi, cei mai marginalizaţi din societate. Identificarea lui Hristos Cel Slăvit cu Cel Smerit, care tainic se află prezent în fiecare om care suferă în lumea aceasta, face ca judecata să fie mai înfricoşătoare tocmai prin neprevăzutul pe care îl descoperă“. Hristos este smerit pentru că respectă libertatea de a Îl iubi sau nu. „Smerenia Lui este spaţiul li-bertăţii noastre“.

Judecata universală este săvârşită de Dumnezeu Vindecătorul naturii umane, de Dumnezeu Eliberatorul din păcat şi moarte a omului, Dumnezeu Eliberatorul din ignoranţă şi din egoism. Dimensiunea înfricoşătoare a judecăţii vine şi din faptul că ea nu se săvârşeşte doar pentru relele pe care le-am făcut în timpul vieţii pământeşti, ci şi pentru binele pe care am fi putut să-l facem şi nu l-am făcut. „O mulţime de şanse pierdute, fapte bune ratate. Aşadar, judecata este înfricoşătoare şi pentru că judecă indiferenţa şi nepăsarea noastră. Este judecată lipsa de iubire faţă de semenii noştri“.

„Evanghelia ne arată că depinde de libertatea noastră dacă intrăm sau nu în împărăţia cerurilor. Dumnezeu este drept şi este şi milostiv. Iar El, atât în calitatea de Judecător, cât şi ca Milostiv Mântuitor, respectă libertatea noastră. Noi mergem în împărăţia lui Dumnezeu sau în iad, după cum am trăit. Dacă în inima noastră s-a cultivat iubirea milostivă, ne îndreptăm spre rai, spre împărăţia lui Dumnezeu, iar dacă în inima noastră am cultivat răutatea şi egoismul, insensibilitatea faţă de suferinţa altora, atunci singur ne îndreptăm spre iad“, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh.