„Spaţiu şi timp pentru primirea Celui care este mai presus de spaţiu şi timp“

▲ Duminică, 9 decembrie 2007, a avut loc, la Bucureşti, Concertul de colinde al Patriarhiei Române ▲ La acest eveniment au participat cinci coruri, totalizând peste 400 de membri, care au interpretat 37 de lucrări corale ▲ Un număr neaşteptat de mare de spectatori au fost prezenţi la concert ▲

Duminică, 9 decembrie 2007, începând cu orele 18:00 şi până la orele 20:30, a avut loc, în Aula Mare a Palatului Patriarhiei din Bucureşti, Concertul de colinde al Patriarhiei Române. Evenimentul a fost organizat de Patriarhia Română prin intermediul Radio Trinitas, la acesta participând cinci coruri, totalizând peste 400 de membri, care au interpretat 37 de lucrări corale. Concertul a fost audiat de aproape 1.500 de spectatori, alţi 3.000 rămânând în afara Aulei Mari a palatului Patriarhiei, care are o capacitate standard de 900 de locuri. Peste 100 de copii au participat la concert, mulţi dintre ei venind special, cu autocarele, din afara Bucureştiului.

Au interpretat următoarele formaţii corale: Corul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ Bucureşti, dirijor pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, Corul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Nifon“ Bucureşti, dirijor pr. prof. Marian Colţan, Corul de copii „Symbol“ al Patriarhiei Române, dirijor diac. prof. Jean Lupu, Corala preoţilor „Sfântul Apostol Andrei“, din Capitală, dirijor prof. conf. Valentin Gruescu, şi Corala „Nicolae Lungu“ a Patriarhiei Române, dirijor pr. Constantin Drăguşin.

În colinde se arată familiaritatea oamenilor cu Pruncul Iisus

În deschiderea concertului de colinde, Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat un cuvânt de învăţătură celor prezenţi, în care a subliniat importanţa Postului Naşterii Domnului şi a pericopelor evanghelice ce se citesc în această perioadă. „Postul de 6 săptămâni în care ne aflăm acum, ca pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, a fost instituit de Biserică pentru a avea în suflete spaţiu şi timp pentru primirea Celui care este mai presus de spaţiu şi timp, pentru Iisus Hristos, care s-a făcut om din iubire pentru oameni. Slujbele liturgice şi textele biblice care se citesc în această perioadă a Postului Naşterii Domnului ne vorbesc de pregătirea omenirii prin strămoşii, profeţii şi drepţii Vechiului Testament ca să primească pe Fiul lui Dumnezeu, «care pentru noi, oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din Ceruri, s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om», cum se spune în Crezul Bisericii soborniceşti a lui Hristos. Pericopele evanghelice din această perioadă de post cheamă la milostenie, la pocăinţă, la spovedanie şi la împărtăşire mai deasă, ca pregătire a noastră pentru a primi în suflete şi în casă lumina şi bucuria sărbătorii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Bogăţia teologică şi spirituală a textelor liturgice din Postul Crăciunului şi din ziua sărbătorii Crăciunului vine din Sfintele Scripturi şi din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, care au meditat profund şi îndelung la taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, arătată nouă prin Întruparea şi naşterea Fiului Său, Cel care S-a făcut om din iubire pentru oameni, S-a smerit pe Sine ca să ne înalţe pe noi la viaţa şi slava veşnică.

Ideile de mai sus se află adesea exprimate în cultul Bisericii, dar şi în colindele populare inspirate din cântările liturgice ale Bisericii. Astfel, colindele sunt un mod de a ne pregăti pentru Crăciun şi de a serba bucuria lui ca întâlnire a noastră cu sfinţenia şi cu bunătatea lui Hristos Dumnezeu.

De ce se cântă colindele în cor

Colindele se cântă în cor, împreună, în stare de comuniune, pentru că persoanele care le cântă - copii, tineri sau vârstnici - reprezintă cetele de îngeri care au cântat la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos în Betleem: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe Pământ pace, între oameni bunăvoire», după cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca.

Colindele se cântă în cor, în comuniune, pentru că ele reprezintă credinţa Bisericii, iar Biserica este adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. Colindele se cântă în cor, nu numai împreună cu oamenii din vremea noastră, ci şi în cor cu strămoşii, cu generaţiile trecute: «Astăzi cu strămoşii cânt în cor/ Colindul sfânt şi bun/ Tot moş era pe vremea lor/ Bătrânul Moş Crăciun.» Cu alte cuvinte, colindele sunt deodată eveniment contemporan, nou, dar şi tradiţie veche; colindele sunt statornicie şi prospeţime. ele reprezintă legătura vie a credinţei Bisericii şi a iubirii ei faţă de Hristos-Domnul, ca răspuns al oamenilor la iubirea lui Hristos Cel veşnic, Care S-a făcut om. Colindele sunt ecoul popular, poetic şi artistic al cântărilor bisericeşti liturgice. În colinde se arată familiaritatea oamenilor cu Dumnezeu-Copilul, cu Pruncul Iisus, Cel ce este «mititel, înfăşăţel, în scutec de bumbăcel». Apropierea maximă a lui Dumnezeu de oameni, prin Întruparea Fiului veşnic, îi face pe aceştia să se apropie de Dumnezeu. În colinde se cântă taina lui Dumnezeu Care coboară din ceruri şi vine pe pământ; Se naşte din Fecioară într-o peşteră, pentru că Dumnezeu doreşte să sfinţească şi să mântuiască lumea din interiorul ei, cu acordul libertăţii ei. El Se naşte din Fecioară, din interiorul fiinţei umane, şi Se naşte în peşteră, în interiorul pământului. Fiul lui Dumnezeu Se face fiul omului, Se sălăşluieşte între oameni; El vine la noi, pe pământ, în casa şi în sufletul nostru, pentru ca noi să putem intra în Casa cea cu multe lăcaşuri a Tatălui din Ceruri, aşa după cum ne spune Mântuitorul când zice: «În Casa Tatălui Meu, multe locaşuri sunt.»

Primiţi taina iubirii lui Dumnezeu pentru voi?

Colindele ne arată pe Dumnezeu ca fiind călător, pelerin; El ne caută şi ne cere să-L primim. Iată de ce colindătorii merg din casă în casă, vin spre noi şi ne întreabă dacă-i primim: «Primiţi colinda?» sau «Primiţi colindătorii?» Această întrebare înseamnă de fapt: «Primiţi taina iubirii lui Dumnezeu pentru voi?» Într-adevăr, atât trăim de intens cât iubim pe Dumnezeu şi pe semenii noştri. Intensitatea vieţii depinde deci de intensitatea iubirii noastre faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Iubirea lui Dumnezeu este deodată spaţiul libertăţii noastre şi aşteptarea răspunsului nostru. Hristos-Pruncul sau Hristos Copilul pe care Îl cântă colindele este darul lui Dumnezeu -Tatăl pentru viaţa lumii. De aceea, colindătorilor li se răspunde cu daruri; bunătăţii i se răspunde cu binefacere; iubirii lui Dumnezeu i se răspunde cu bucuria recunoştinţei în mod liber: «Ne daţi, ne daţi, ori nu ne daţi?», ne întreabă colindătorii la sfârşitul popasului lor în casa noastră.

Un mare dar şi o frumoasă lucrare de întărire a credinţei

De ce este numit de către români «colindul sfânt şi bun»? Colinda sau colindul de Crăciun este sfânt pentru că sfântă este taina minunată pe care o vesteşte, anume taina mântuirii lumii. Taina colindelor este taina iubirii sfinte a Stăpânului atotputernic şi veşnic, Care Se face rob şi gustă moartea pentru ca pe oameni să-i elibereze din robia păcatului şi a morţii. Colindul este sfânt pentru că este glasul sfânt al Sfintei Evanghelii şi al Sfintei Biserici, extins sau adus în casele şi sufletele oamenilor, auzit pe străzi şi în familii, în şcoli, în spitale, în orfelinate, în cămine de bătrâni, în unităţi militare, în penitenciare, în instituţii de cultură, la posturile de radio şi televiziune. Colindul este sfânt pentru că el ne binevesteşte taina sfântă a iubirii ca fiind temelia şi lumina vieţii noastre. Colindul este bun pentru că ne aduce în suflet mult bine, iubire şi pace, speranţă şi bucurie. Dar colindul este bun pentru că ne îndeamnă să fim buni şi milostivi, să-L iubim pe Dumnezeu şi pe semenii noştri. De aceea, colindul ne cheamă zicând: «Acum te las, fii sănătos şi vesel de Crăciun/ Dar nu uita, când eşti voios, creştine, să fii bun».

Totdeauna, «colindul sfânt şi bun» este un mare dar şi o frumoasă lucrare de întărire a credinţei, de sporire a iubirii faţă de Hristos şi faţă de oameni, de înmulţire a bucuriei şi a speranţei. Colindul sfânt şi bun este veşmânt de sărbătoare pentru sufletele celor ce cântă şi lumina caldă pentru inimile celor care îl ascultă.“

La sfârşitul concertului de colinde, Prea Fericitul Părinte Daniel a oferit cadouri tuturor participanţilor a rostit un cuvânt de binecuvântare în care a mulţumit organizatorilor şi colindătorilor pentru efortul depus, dar şi-a exprimat şi regretul că foarte mulţi dintre cei care au venit să asculte concertul de colinde au rămas afară. Acesta este un argument în plus al necesităţii construirii unei catedrale de cinci ori mai mare decât Aula Mare a Patriarhiei, a subliniat Prea Fericitul Părinte.

Radio Trinitas este cel mai mare promotor al colindului românesc

După concert, pr. Ciprian Apetrei, directorului postului de radio Trinitas, a declarat pentru „Ziarul Lumina“ că „numărul mare de spectatori prezenţi în sală, cât şi a celor care nu au putut intra la concert dovedeşte audienţa mare de care se bucură Radio Trinitas la Bucureşti. La ora 17.00 erau deja în sală peste 1.000 de spectatori, iar la ora începerii concertului, capacitatea sălii fusese cu mult depăşită. Prea Fericitul Patriarh Daniel şi-a exprimat regretul că un număr atât de mare de spectatori nu au putut participa la concert şi a sugerat ca, anul viitor, concertul să se desfăşoare fie într-o sală mai mare, fie în două săli, una cu intrare liberă, iar alta cu intrare pe bază de bilet, fondurile strânse urmând să fie folosite pentru construirea catedralei neamului. Radio Trinitas şi-a respectat, în această seară, datoria morală de a fi cel mai mare promotor al colindului românesc“.