Studenții teologi și elevii seminariști ieșeni și‑au sărbătorit împreună sfinții ocrotitori, prin Liturghie arhierească

Sfinţii Trei Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur - ocrotitorii învăţământului teologic, au fost serbaţi joi la Catedrala Mitropolitană atât de studenții și cadrele didactice ale Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, cât și de elevii și cadrele didactice ale Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare” din aceeaşi localitate. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, și de Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, înconjuraţi de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, format din profesorii celor două instituții de învățământ teologic. Răspunsurile la strană au fost oferite atât de studenții teologi, cât și de elevii seminariști.

Cuvântul de învăţătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor. Preasfinţia Sa a comparat perioada istorică în care au trăit Sfinţii Trei Ierarhi şi provocările de atunci cu lumea în care ne aflăm astăzi: „Oricât de priceput ar fi cineva, oricât de mult ar stăpâni arta predicării, nu cred că ar fi în stare să concentreze, în câteva cuvinte, biografiile Sfinţilor Trei Ierarhi, care sunt atât de profunde, atât de luminoase, atât de pline de vieţuirea în Duhul Sfânt şi atât de tulburătoare în acelaşi timp. Să nu ne închipuim că au trăit într‑o perioadă lipsită de tumult social, de convulsii doctrinare. Dimpotrivă! Noi avem tendinţa să numim secolul al IV‑lea, în care au trăit aceşti Părinţi ai Bisericii, secolul de aur al patristicii, al Bisericii. Am intuiţia că vremurile în care au trăit Sfinţii Trei Ierarhi sunt aidoma cu vremurile pe care le trăim noi astăzi. Dacă veţi avea curiozitatea să vă aplecaţi asupra poemelor autobiografice ale Sfântului Grigorie Teologul, veţi vedea că a fost un om cu profunde dezamăgiri faţă de clerul din vremea respectivă şi faţă de credincioşii care nu mai erau atât de sârguitori în a‑şi apăra autenticitatea şi integritatea credinţei. Veţi descoperi un om cu profunde frământări lăuntrice, un om sincer. Dacă veţi citi scrisorile Sfântului Vasile cel Mare, veţi descoperi un om care a dus o permanentă luptă între a trăi în cetate sau a se retrage în singurătate. Dacă ne vom uita peste scrisorile pe care Sfântul Ioan Gură de Aur le‑a adresat Olimpiadei, vom vedea un om gingaş, delicat, care se hrănea, la modul cât se poate de real, din cuvintele Scripturii”.

De asemenea, ierarhul Huşilor a făcut apel, în cuvântul său, la fragmente din operele sfinţilor pomeniţi pentru a ilustra soluţiile pe care aceştia le recomandau celor care voiau să îşi trăiască în mod autentic credinţa. „Nu este o noutate, ci chiar a devenit o banalitate a spune că astăzi trăim într‑o eră foarte zbuciumată, extrem de trepidantă. Nu mai reuşim să intrăm în noi înşine, să ne răsucim înspre lăuntrul nostru şi să Îl descoperim pe Domnul, pe care toţi L‑am primit în Taina Sfântului Botez. Suntem distraşi să trăim o viaţă exterioară şi de aceea suntem atât de sfâşiaţi lăuntric, atât de dispersaţi. Nu mai avem acea unitate a fiinţei noastre. Probabil, conflictele dintre oameni, conflictele la nivel personal sau din societate şi chiar la scară planetară sunt din pricina faptului că noi încă nu suntem suficient de convinşi să ne angajăm într‑o luptă pentru liniştea lăuntrică. Dumnezeu nu vine acolo unde este rumoare, unde este zgomotul, gălăgia patimilor. El vrea să vină într‑o inimă smerită şi liniştită, aşa cum L‑a învăţat pe prorocul Ilie, pe Muntele Horeb, cel căruia, în ciuda faptului că era o fire temperamentală, efervescentă, plină de fervoare pentru credinţa autentică, Domnul i‑a descoperit că nu se va arăta nici în vânt năprasnic, nici în fulgere sau în tunete, ci în acea adiere lină de vânt. Acolo a simţit Ilie prezenţa atât de suavă şi profundă a lui Dumnezeu. Noi ne amăgim căutând liniştea, plecând din aglomeraţia urbană spre zonele mai retrase. Liniştea nu vine din mediul înconjurător, exterior, acesta doar o favorizează. Ea vine de la Hristos. Trebuie să ne luptăm să o câştigăm în inima noastră. Atunci, oriunde am fi, chiar şi în marile aglomerări urbane, putem simţi că suntem noi cu Dumnezeu”, a subliniat, printre altele, PS Părinte Ignatie.

La chinonic, conform tradiției, un student din anul IV de la Secția Teologie Pastorală din cadrul Facultății de Teologie, Alexandru Semeniuc, a rostit o predică referitoare la sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi.

La finalul slujbei, a rostit un scurt cuvânt IPS Părinte Teofan. Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a subliniat că singura competiție admisă între creștini este cea a smereniei: „Lecția pe care o primim la această sărbătoare - apărută în urma dezbaterii care din cei trei sfinți este cel mai mare - este următoarea: există o singură competiție admisă între creștini - cine se smerește mai mult în fața celuilalt. Cine‑și taie voia cel mai mult în fața celuilalt și renunță la pretenția de superioritate în raport cu cei din jurul său, acesta este cel mai mare. Cel care oferă cel mai mult respect, cinste, onoare, considerațiune și mai ales dragoste celuilalt – acesta a câștigat competiția”.

Ultimele alocuțiuni, de mulțumire și de scurte reflecții la sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, au fost ale părintelui prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași și ale părintelui prof. dr. Dragoș Bahrim, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare” din Iași.