Comunitatea credincioșilor din Parohia „Sfântul Antonie cel Mare”‑Titan și‑a sărbătorit astăzi, 23 noiembrie, cel de‑al treilea ocrotitor spiritual, Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, care s
„Sufletul omului are o valoare infinită“
În Duminica a 23-a după Rusalii (a vindecării demonizatului din ţinutul Gherghesenilor), când Biserica Ortodoxă l-a prăznuit şi pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa Patriarhală, în care a evidenţiat principalele semnificaţii duhovniceşti ce se desprind din Evanghelia de la Luca 8, 26-39, precum şi din viaţa Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că Evanghelia din Duminica a 23-a după Rusalii ne arată puterea dumnezeiască a Mântuitorului Iisus Hristos, ca putere de vindecare a oamenilor posedaţi de demoni, putere mărturisită chiar şi de demoni. „Demonii mărturiseau că Iisus este Fiul lui Dumnezeu celui Preaînalt şi ştiau că El îi va judeca şi îi va osândi în ziua Judecăţii de apoi. Hristos Domnul arată mila Sa faţă de omul demonizat, redându-i sănătatea şi libertatea. Viaţa lui era un chin; deşi era viu, el trăia totuşi printre cei morţi, adică în morminte. El era mort din punct de spiritual şi din punct de vedere social. Mulţi s-ar putea întreba de ce oare a îngăduit Mântuitorul Iisus Hristos ca demonii să iasă din omul posedat şi să intre în turma de porci? Deoarece Domnul Hristos cunoaşte că sufletul omului are o valoare infinită, care nu se poate compara cu nimic din lumea aceasta (Marcu 8, 36-37). De ce? Mai întâi pentru că omul este creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu şi, ca atare, este chemat la viaţa veşnică. Dorinţa omului de iubire sau comuniune şi de bucurie veşnică este, deci, înscrisă în adâncul sufletului său ca un program pentru viitorul lui definitiv sau etern. În al doilea rând, se pare că locuitorii ţinutului Gherghesenilor, fiind prea mult interesaţi de cele materiale, erau prea puţin interesaţi de viaţa duhovnicească. Uneori, Dumnezeu, ca să-i ajute pe oameni să caute mai mult câştigul sufletesc al vieţii spirituale decât profitul material imediat, îngăduie unele pagube materiale; El foloseşte mijloace mai aspre pentru a ne chema spre El, spre viaţa duhovnicească şi spre mântuire“, a spus Preafericirea Sa. (Diac. Ştefan Sfarghie)