De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
„Sufletul poartă cu el faptele credinței sau ale necredinței noastre”
Programul „Serbării de la Putna 2021” a continuat și în a doua parte a zilei de duminică, 15 august. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit în după-amiaza zilei o slujbă de pomenire pentru vrednicul de pomenire Părintele Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților, la mormântul său de la Mănăstirea Sihăstria Putnei.
După susținerea unui concert organizat de Centrul Cultural „Bucovina” pe o scenă special amenajată în incinta Mănăstirii Putna, la ceas de seară, la Altarul de vară din curtea așezământului monahal a fost săvârșită slujba Privegherii închinată Sfinților Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și sfetnicul Ianache. Soborul de slujitori care s-au rugat alături de credincioșii prezenți a fost condus de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud.
În cuvântul de învățătură rostit cu această ocazie, ierarhul a prezentat pe scurt viața și cele mai importante realizări ale domnitorului martir, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. În continuare, Preasfinția Sa a subliniat importanța faptelor credinței săvârșite de Sfântul Voievod: „Un aspect aparte al vieții domnitorului îl reprezintă credința sa, credință pe care ar trebui să o dobândim și noi. Voievodul le-a transmis aceeași credință statornică și fiilor săi, fapt dovedit în momentul încercării acestora de către sultan. Fiind un bun cunoscător al legislației otomane și al religiei musulmane, Sfântul Constantin știa că și dacă va accepta să își lepede credința și să rămână în viață, își va pierde toate drepturile. Acesta a constituit un motiv suplimentar pentru acceptarea martiriului. Deseori mă gândesc la favorurile care ni se propun și nouă astăzi din partea lumii în care trăim și la răspunsul pe care îl oferim, care de multe ori denotă o atitudine lipsită de curaj, de statornicie în credință, precum și lipsa respectului pentru cele sfinte și a grijii pentru propriile suflete. În ciuda tuturor dregătoriilor și bogățiilor pe care le-a avut, Sfântul Constantin a conștientizat un lucru: că sufletul este nemuritor și ajunge în fața lui Dumnezeu, purtând cu el faptele credinței sau ale necredinței noastre”.