„Taina Taborului se află în fiecare biserică ortodoxă“

La praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, Sfânta Liturghie a fost săvârşită la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Evanghelii, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat credincioşilor semnificaţiile sărbătorii.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat că Schimbarea la Faţă a Mântuitorului ne arată slava Lui dumnezeiască. „Cel dintâi înţeles duhovnicesc al Schimbării la Faţă a Mântuitorului este arătarea slavei Lui dumnezeieşti, care este şi slava Învierii Sale din morţi. În al doilea rând, sărbătoarea de astăzi ne arată legătura dintre Legea lui Moise, profeţi şi Iisus Hristos, dintre prezicerile şi pregustările relaţiei oamenilor cu Dumnezeu în Vechiul Testament şi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel veşnic, Care a luat chip sau faţă de om pentru ca oamenii să nu-şi mai întoarcă faţa de la Dumnezeu. Iată că cei care au voit să vadă faţa lui Dumnezeu şi nu au văzut-o pe pământ o văd acum, şi anume faţa strălucitoare, plină de slavă a lui Hristos. Noul Testament nu ne spune nimic despre faţa Mântuitorului, nici despre culoarea ei, nici despre culoarea părului sau a ochilor Lui. Singura dată când Evangheliile vorbesc despre faţa lui Iisus este Schimbarea la Faţă, deoarece această vedere a feţei Lui dumnezeieşti, preaslăvită, este vederea veşnică din Împărăţia cerurilor“, a spus Preafericirea Sa.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat că prezenţa lui Moise şi a lui Ilie în momentul Schimbării la Faţă a Domnului ne mai arată că Iisus Hristos este împlinirea Legii şi a prorocilor. Totodată, Preafericirea Sa a arătat că sărbătoarea Schimbării la Faţă  ne vorbeşte şi despre învierea noastră la sfârşitul veacurilor şi despre slava Împărăţiei lui Dumnezeu, pregătită celor care Îl iubesc pe El. „Aici avem o vedere profetică, nu numai a Învierii Mântuitorului din morţi, ci şi a slavei lui Hristos de la a doua Sa venire. Slava Schimbării la Faţă a Domnului prefigura nu numai Învierea Sa din morţi, ci şi învierea de obşte şi intrarea celor mântuiţi în slava Împărăţiei cerurilor. Evanghelia ne arată că pe când Hristos strălucea ca soarele şi vorbea cu Moise şi cu Ilie, Sfinţii Apostoli se bucurau, simţeau o pace deosebită. Când priveau pe Hristos plin de slavă, ucenicii se simţeau foarte fericiţi, trăiau o bucurie desăvârşită şi parcă nu ar mai fi plecat de acolo. De aceea, Petru a zis: «Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una» (Matei 17, 4). Sfinţii Părinţi, care au tâlcuit acest text, au spus că cele trei colibe semnifică taina bisericii, care este alcătuită din altar, naos şi pronaos. De aceea, toate bisericile ortodoxe trebuie construite pe o colină, care semnifică legătura cerului cu pământul. Taina Taborului se află prezentă în fiecare biserică ortodoxă, în sufletele credincioşilor care, dacă ascultă Sfânta Liturghie cu atenţie şi dacă se împărtăşesc prin rugăciune şi Sfânta Euharistie de Hristos cel răstignit şi înviat, simt cât de bine le este să fie aici. În Biserica Ortodoxă, pictura arată în jurul capului sfinţilor o lumină, iar aceasta nu e lumină din exterior, ci lumina din sufletul lor, lumina harului, dăruită lor prin lucrarea Duhului Sfânt“, a arătat Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre le-a mai explicat credincioşilor motivaţia pentru care Biserica nu prăznuieşte sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului în Postul Sfintelor Paşti, aşa cum ar fi trebuit, conform cronologiei Evangheliilor, ci în luna august. „Cu o libertate duhovnicească motivată teologic, pastoral şi misionar, Biserica a fixat sărbătoarea aceasta nu în Postul Paştilor, ci în ziua a şasea din ultima lună a anului bisericesc, luna august. De ce această fixare a sărbătorii în ultima lună a anului? Pentru că tocmai slava Schimbării la Faţă a Mântuitorului prefigura nu numai Învierea Sa din morţi, ci şi învierea de obşte şi intrarea celor mântuiţi în slava Împărăţiei cerurilor. De ce această fixare a sărbătorii în ziua a şasea? Pentru că în ziua a şasea a fost creat omul, şi dacă Adam nu păcătuia, ajungea la această slavă a Împărăţiei cerurilor, dar pentru că Adam şi Eva au păcătuit, Hristos-Noul Adam a ridicat pe om din păcat şi moarte şi i-a dăruit slava Împărăţiei cerurilor“, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. La final, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a săvârşit o slujbă de binecuvântare a prinoaselor din pârga roadelor.