La Catedrala Patriarhală, credincioșii bucureșteni au participat, în seara zilei de miercuri, 1 mai, la Denia Sfintei Joi din Săptămâna Pătimirilor Domnului. A patra slujbă de acest fel a Săptămânii Mari a
01 Mai, 2024
Tainicele înţelesuri ale răstignirii Domnului Iisus Hristos
Joi seară, în fiecare locaş de cult din Biserica Ortodoxă a fost săvârşită slujba Deniei din Sfânta şi Marea Vineri sau Denia celor 12 Evanghelii, aşa cum mai este cunoscută în popor. La Catedrala patriarhală, slujba Deniei din Sfânta şi Marea Vineri a fost săvârşită de către Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
În Sfânta şi Marea zi Vineri se prăznuiesc sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele Pătimiri ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, veşmântul de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi înainte de toate Crucea şi moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.
Pătimirile Mântuitorului Iisus Hristos, deşi aparţin timpului istoric, pentru că Domnul Hristos are fire omenească adevărată şi a suferit înfricoşătoare pătimiri în timpul guvernatorului Pilat din Pont, sunt o taină. Semnificaţiile lor se referă la biruinţa lui Hristos asupra morţii şi la replămădirea firii omeneşti. Este vorba, aşadar, nu numai de pomenirea unui eveniment istoric şi a unei nedreptăţi, ci şi de triumful asupra diavolului, a morţii şi a păcatului, iar pentru înţelegerea lor este nevoie ca fiecare dintre noi să participe la slujbele din biserici şi să se împărtăşească din Pătimirile şi Învierea Domnului. În măsura în care ne străduim să biruim păcatele şi să învingem moartea, vom participa şi noi la biruinţa lui Hristos asupra morţii.
În această săptămână am avut posibilitatea ca să retrăim duhovniceşte ultimele zile din viaţa pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Pătimirilor Sale, pentru ca viaţa noastră să devină un paşte.
Joi seară, s-au actualizat liturgic Pătimirile Mântuitorului nostru Iisus Hristos prin citirea pericopelor evanghelice, 12 la număr. La finalul slujbei din Catedrala patriarhală, Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul a arătat că pătimirile Mântuitorului se numesc sfinte pentru că Sfânt este Cel care a pătimit pentru întreg neamul omenesc şi se mai numesc mântuitoare, pentru că, ascultător făcându-Se Tatălui Ceresc până la moarte, a luat asupra Sa păcatele lumii şi a dăruit omului această putinţă de a locui din nou împreună cu Dumnezeu. „Toate aceste evanghelii pe care le-am ascultat trebuie să fie pentru fiecare dintre noi un prilej de a conştientiza cât de mare este dragostea lui Dumnezeu, dragoste pe care o lasă ca testament, aşa cum am auzit în prima Evanghelie ce s-a citit în seara aceasta. Ştim că Dumnezeu este un Dumnezeu al păcii pentru că spune într-una din Evanghelii: «Pacea Mea o dau vouă, pacea Mea o las vouă». E vorba mai întâi de toate de pacea sufletului şi apoi de această pace dobândită prin lucrarea de mântuire, prin jertfa aceasta sângeroasă de pe Golgota care, aşa cum am văzut la Cina cea de Taină, va fi înlocuită cu o jertfă nesângeroasă de pâine şi vin”, a mai precizat Preasfinţia Sa.
Ora a şasea, timpul când Adam a căzut în păcat, iar Hristos Şi-a dat sufletul
În continuare, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a explicat şi semnificaţia craniului din icoana răstignirii. „Aşa cum ne arată dumnezeieştile Scripturi şi cum ne explică Sfinţii Părinţi, jertfa aceasta mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos a avut loc în ziua a şasea după calendarul iudeu, ziua în care Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a aşezat în Rai, ca să stăpânească toate cele pe care le făcuse. Ora la care Mântuitorul Şi-a dat sufletul, acest ceas al şaselea, este ora în care Adam a căzut în păcat, a călcat porunca postului şi a fost neascultător faţă de Dumnezeu. Locul în care Mântuitorul a fost răstignit, loc ce purta numele «Căpăţânii», fusese locul îngropării craniului primului om, al lui Adam. Aceasta este oglindită de multe ori atunci când pictorii bisericeşti realizează icoana răstignirii; sub pietrele Golgotei este un craniu. Acesta este capul lui Adam care, aşa cum mărturiseşte Sfânta Tradiţie, multă vreme a rătăcit, fiindcă atunci când apele erau mari, era plimbat de ape de colo până colo şi mulţi dintre oameni erau înfricoşaţi la vederea acestuia. Se mai spune că împăratul Solomon l-a luat şi l-a îngropat acolo şi a pus peste el multe pietre. De aceea, locul acela este numit locul «Căpăţânii», precum ţarina care a fost cumpărată din banii pe care Iuda i-a aruncat înapoi arhiereilor a fost numită «Ţarina Sângelui»”.
