Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Tâlharul care „a furat“ Raiul

Tâlharul care „a furat“ Raiul

Un articol de: Diac. Alexandru Briciu - 21 Apr, 2011

Sinaxarul din Sfânta şi Marea Vineri anunţă că, alături de Sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, "se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul cel recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El".

Vorbind despre cele petrecute în Sfânta şi Marea Vineri, Fericitul Augustin avea să descrie următoarea imagine: "Văd pe Golgota răstigniţi trei oameni. Unul Care mântuieşte, Iisus Hristos Mântuitorul, altul care primeşte mântuirea, tâlharul din dreapta, şi al treilea, care prin atitudinea sa împietrită şi-a pierdut mântuirea".

Sfântul Efrem Sirul despre Pătimirile Domnului

În Comentariul la Evanghelie (Diatessaron), Sfântul Efrem Sirul tratează "Pătimirea (XX, 14-39)", vorbind şi despre cei doi tâlhari răstigniţi de-a dreapta şi de-a stânga Mântuitorului, pe Golgota.

Dialogul Mântuitorului cu cei doi tâlhari este prezentat de evanghelişti începând de la cuvintele: "Iar când L-au răstignit, au ridicat împreună cu El pe alţi doi făcători de rele, ca să se împlinească proorocia: cu cei fără de lege a fost socotit şMc. 15, 27-28; Lc. 23, 33; Is. 53, 12ţ" (Sf. Efrem Sirianul, Imnele Păresimilor, Azimelor, Răstignirii şi Învierii, Ed. Deisis, Sibiu, 2010, p. 80). Evanghelistul Luca arată că "unul dintre făcătorii de rele răstigniţi Îl hulea, zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi" şLc. 23, 39ţ. Cuviosul Efrem explică aceste versete: "Şi totuşi, Domnul nu l-a dat jos de pe cruce, în ciuda cererii sale, ca să înalţe pe cel ce era de-a dreapta Crucii Sale şi care a crezut în Cel răstignit; căci I-ar fi fost uşor printr-o minune să cucerească pe oricare ca ucenic. Dar s-a făcut o minune încă şi mai înaltă întrucât l-a silit să I se închine pe dispreţuitorul adevărului".

Iuda Iscarioteanul, între cei căzuţi, tâlharul mărturisitor, între cei mântuiţi

Dacă Iuda Iscarioteanul, unul dintre apostolii slujitori ai binelui, a căzut şi a vândut pe Mântuitorul, acum un făcător de rele, slujitor al răului, urma Binelui suprem: "Satana, smulgând dreptăţii pe unul din ucenicii Domnului, Acesta S-a întrecut cu el şi i-a smuls unul din ucenicii săi, ca pe cel pe care fărădelegile sale îl siliseră să urce pe cruce, Domnul să-l poată face răstignit de bunăvoie prin credinţă. Aşa cum Satana a făcut din Iuda un lepădat şi a căzut de bunăvoie, deşi fusese ales de har, şi i-a gătit funie în loc de tron, tot aşa Domnul a gătit tâlharului grădina desfătărilor în locul crucii".

Pomeneşte-mă, Doamne...

Tâlharul cel aflat de-a dreapta Crucii Îi aduce Mântuitorului primul pomelnic cunoscut: "Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta" şLc. 23, 42ţ, iar răsplata a primit-o îndată. Sfântul Efrem Sirul arată că "Domnul nostru a văzut că el avea mai multă credinţă decât mulţi şi nu se îngrijea de suferinţa sa, ci de iertarea păcatelor; şi de aceea l-a înălţat mai presus de mulţi. Fiindcă nu ceruse numaidecât o răsplată pentru credinţa sa, fiindcă în ochii săi tâlharul era ticălos şi rău, Domnul nostru a grăbit venirea darurilor Sale şi a făcut o făgăduinţă cu împlinire grabnică: Astăzi, iar nu la sfârşitul lumii". Pentru că a cerut cele de trebuinţă sufletului, tâlharul avea să primească o comoară nepreţuită: "Şi-a arătat astfel bogăţia milei Sale, căci, din clipa în care tâlharul i-a dat credinţa lui, l-a şi răsplătit; i-a dat în dar daruri nemăsurate, a revărsat peste el comorile Lui, l-a dus de îndată în grădina Sa şi, ducându-l acolo, l-a aşezat peste comorile Lui": "Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai" şLc. 23, 43ţ.

Un drept a căzut şi a închis raiul, un păcătos s-a ridicat şi l-a deschis

Sfântul Efrem Sirul arată că, dacă raiul a fost închis de Adam, un drept care a devenit păcătos, acum un păcătos devenit drept intra pentru prima dată în rai: "Aşadar, un tâlhar a deschis raiul, iar nu un drept. Acesta fusese închis de Adam, mai întâi drept, apoi păcătos; şi tot un păcătos, căit, dar biruitor, l-a deschis din nou".

Dacă iudeii, în faţa pretoriului, au ales să elibereze un tâlhar, pe Baraba, după cum era obiceiul de Paşti, osândind pe Mântuitorul, acum Domnul alegea un tâlhar şi lepăda El pe cei ce L-au răstignit: "Iudeii alegând un tâlhar şi lepădându-se de Domnul, Acesta a ales un tâlhar şi i-a lepădat pe ei".

Sfântul Efrem Sirul arată chiar că, prin pocăinţa sa, tâlharul cel drept primeşte haina cea nouă a Botezului: "Prin taina apei şi a sângelui ţâşnite din coasta Domnului tâlharul a primit stropirea care i-a adus iertarea păcatelor".

"Imnele Răstignirii"

Sfântul Efrem închină şi câteva versuri din "Imnele Răstignirii" (8, 8-9): "Fericit eşti şi tu, tâlharule! şMt. 27, 38 parţ! Căci în moartea ta te-a întâmpinat Viaţa. Ai fost prăvălit, ca să fii aruncat dintr-un râu în altul, dar Domnul nostru te-a luat şi te-a aşezat în Eden. Limba noastră nu poate vorbi despre tine şcu vrednicieţ. Fiindcă Iuda L-a vândut cu viclenie şpe Domnulţ, Simon L-a tăgăduit şi ucenicii au fugit şi s-au ascuns; tu însă L-ai vestit. În chip simbolic a fost răstignit între tâlhari, căci unul L-a ocărât. iar celălalt L-a mărturisit, simbol care vesteşte că astăzi poporul şIsraelţ Îl batjocoreşte. dar neamurile şpăgâneţ Îl mărturisesc. În tăcere L-a dispreţuit tăgăduitorul, simbolul lor, căci iată sunt dispreţuiţi în lume. Iar ştâlharuluiţ celui credincios i-a făcut parte de cinste prin cuvântul Său, şi iată că următorii săi sunt cinstiţi".

"Cea mai întâi floare răsărită din Crucea lui Hristos a fost sufletul tâlharului"

Părintele Cleopa amintea, în scrierile sale "Despre rugăciune", cuvintele Sfântului Efrem, arătând că "face artă mare în cuvânt: "Văzut-ai rugăciune tâlhărească? Văzut-ai tâlhar înţelept? A ştiut să fure mult în viaţa lui! Dar, având credinţă în inimă, a ştiut să fure cu limba raiul". Adică: "Tâlharule! Ai furat, ai spart, ai făcut ucideri, răutăţi; dar acum cu credinţa ta din inimă ai ştiut să furi cu limba raiul". Şi zice la urmă acest cuvânt aşa: "O! Tâlharule, şi al raiului tâlharule! Ai furat toate, dar ai furat şi raiul cu limba. O! Tâlharule şi al raiului tâlharule! O! Floare timpurie a lui Hristos, Căruia I se cuvine slavă!". Adică cea mai întâi floare răsărită din Crucea lui Hristos a fost sufletul tâlharului".

Despre tâlhar în rugăciunile Bisericii

În cadrul Sfintei Liturghii, preotul rosteşte un tropar care rezumă învăţătura ortodoxă despre Învierea Domnului: "În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce eşti necuprins".

Heruvicul ce se cântă la Sfânta Liturghie săvârşită în Joia Mare este rugăciunea rostită înaintea împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului şi aminteşte despre mărturisirea tâlharului: "Cinei Tale celei de taină astăzi Fiul lui Dumnezeu părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta".

Troparul Învierii cântat pe glasul al VII-lea aminteşte de acelaşi tâlhar: "Stricat-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai tâlharului raiul; plângerea mironosiţelor o ai schimbat şi Apostolilor a propovădui le-ai poruncit. Că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă".

În cadrul Utreniei din Duminica Slăbănogului (a IV-a după Sfintele Paşti), ultima stihiră de la Laude preamăreşte: "Iudeii

în mormânt au zăvorât viaţa, iar tâlharul a deschis cu limba raiul, strigând şi grăind: Cel ce cu mine şi pentru mine a fost răstignit, împreună cu mine a fost pironit pe lemn şi S-a arătat mie şezând pe scaun împreună cu Tatăl. Că Acesta este Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă".