Tămăduirea se arată pe măsura credinţei

În duminica a XXVII-a după Rusalii, Biserica Ortodoxă a făcut pomenirea tămăduirii femeii gârbove, de către Mântuitorul Iisus Hristos, consemnată în Evanghelia după Sfântul Luca, capitolul 13. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a ţinut un cuvânt de învăţătură în Paraclisul "Sfântul Grigorie Luminătorul" din Reşedinţa patriarhală despre grija faţă de starea duhovnicească a omului.

Întâlnirea Mântuitorului cu o femeie gârbovă ne descoperă statura duhovnicească deosebită a acesteia şi lucrarea de tămăduire a Domnului Hristos, care atinge cele mai adânci aspecte ale fiinţei umane.

Femeia era gârbovă la trup, dar sufletul ei era drept

Suferinţa fizică a femeii nu era cauza unei vieţi păcătoase, nu era consecinţa unei căderi, ci era consecinţa stării fiinţei umane vulnerabile lucrării distrugătoare a diavolului. De aceea, Evanghelistul Luca ţine să precizeze că "avea de optsprezece ani un duh de neputinţă". Suferinţa fizică i-a înălţat sufletul femeii spre Dumnezeu, de unde aştepta mântuirea. "Femeia gârbovă venea la sinagogă nu pentru a cere vindecare de boala ei. Se obişnuise cu această suferinţă apăsătoare întru multă şi îndelungată răbdare. Ea se ruga pentru mântuirea sufletului. Avea o credinţă puternică şi nădejde numai în Dumnezeu. Mântuitorul cunoştea că, deşi trupul femeii era gârbov, sufletul ei era drept duhovniceşte", a spus Preafericirea Sa. Femeia gârbovă se bucură de mare apreciere din partea Mântuitorului. După ce o vindecă de suferinţa umilitoare şi o ridică la o stare fizică normală, o numeşte "fiica lui Avraam" în faţa celor care erau în sinagogă. "Mântuitorul o numeşte fiica lui Avraam, pentru că el era considerat părintele credinţei. Toţi cei care au o credinţă puternică sunt numiţi fii şi fiice ale lui Avraam pentru că acesta a fost chemat de Dumnezeu să meargă într-o ţară necunoscută. Avraam s-a încrezut desăvârşit în Dumnezeu şi în făgăduinţa Lui şi s-a făcut începător tuturor celor care cred", a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Vindecarea Mântuitorului este răspunsul pe care Domnul îl oferă acestei femei bolnave, dar care avea sufletul încununat de credinţă, răbdare şi fidelitate faţă de Dumnezeu. "Puterea vindecătoare a Mântuitorului se arată pe măsura unei credinţe vii, nemărturisită direct de femeie, dar constatată de Domnul şi chiar de cei care o cunoşteau. Mântuitorul are iniţiativa vindecării. El cunoaşte suferinţa fiecăruia şi El stabileşte locul, timpul şi modul în care alungă suferinţa şi vindecă boala omului. Domnul pune în acord un suflet drept cu un trup îndreptat, care mai înainte era gârbov", a spus PF Părinte Patriarh Daniel. Mântuitorul arată o mare grijă pentru starea interioară a omului, pentru starea sufletului, de aceea El descoperă cu mare discreţie că această femeie, deşi purtase vreme îndelungată o suferinţă şi un stigmat foarte vizibil, s-a îngrijit de cămara sufletului, s-a îngrijit de orânduirea vieţii ei spre Dumnezeu.

Îndreptare duhovnicească

"Evanghelia ne mai arată că atunci când avem trupul drept, sănătos, dar sufletul gârbovit, când multe păcate apasă asupra lui, trebuie căutat, ca acesta să fie îndreptat. În această perioadă de post suntem chemaţi în mod special la îndreptarea duhovnicească a sufletului prin spovedirea păcatelor şi dobândirea dezlegării, prin facerea de bine sau a actelor de milostenie", a mai arătat Preafericirea Sa.