Târg de ţară în Dumbrava Sibiului

Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, parte componentă a Complexului Muzeal ASTRA şi emblemă a capitalei culturale europene din 2007, a fost la sfârşitul săptămânii trecute gazda unui târg de ţară. Timp de două zile, tinerii au învăţat meşteşuguri populare de la dascăli iscusiţi, iar bucatele alese, preparate după reţete bătrâneşti, au fost degustate de vizitatori.

Mulţi sibieni au găsit de cuviinţă să-şi petreacă după-amiaza din sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, precum şi cea din prima Duminică de după Rusalii, în Muzeul Civilizaţiei Populare din Dumbrava Sibiului. Şi aceasta pentru că traiul satului de odinioară a fost readus la viaţă pentru câteva ore şi împărtăşit celor ce fie nu l-au cunoscut, fie trăiesc melancolia copilăriei, a vacanţelor petrecute la bunici şi a clipelor de linişte din vetrele rurale româneşti.

Chiar dacă multe dintre satele româneşti sunt din ce în ce mai lipsite de viaţă, de tineri care să ducă mai departe tradiţiile şi comunităţile în sine, iată că întotdeauna se găseşte o mână de oameni care să promoveze cu mândrie valorile autohtone nu doar la oraşe, ci chiar şi peste graniţele ţării. Astfel de persoane inimoase am întâlnit şi la târgul de ţară de la sfârşitul săptămânii, organizat de complexul muzeal şi de Consiliul Judeţean Sibiu, prin proiectul „Animă ASTRA“.

Dacă multe dintre căsuţele amenajate în apropiere de lacul din inima muzeului ţărănesc au adăpostit produsele tradiţionale aduse din satele apropiate, am găsit în unele dintre spaţiile destinate târgului şi câţiva meşteri populari.

Ne-am oprit prima oară la Iulia Sava. Am găsit-o cu doi elevi veniţi de la Ucea de Sus, judeţul Braşov, cărora le dezvăluia secretele meşteşugului de modelaj în lut. Curioşi, dar şi nerăbdători să-şi vadă operele duse la final, cei doi priveau cu multă atenţie la dascălul lor, imitând cât le era cu putinţă tehnicile dezvăluite. Dani şi Andreea au reuşit în mai puţin de o oră să modeleze o ceaşcă, un coşuleţ şi o ulcică de care au fost extrem de mândri. Bucuria a crescut şi mai mult când, la final, au primit în dar obiectele şi le-au luat acasă.

„Am avut peste 50 de copii şi tineri la atelierele organizate de noi. Am lucrat cu ei icoane pe sticlă şi pe lemn, modelaj în lut şi obiecte artizanale. Pe toate le dăruim copiilor, la sfârşit. Sunt tehnici deosebite la fiecare meşteşug. Lemnul este pregătit înainte, se dă un grund şi apoi pictăm cu tempera. Am realizat din lut multe vase, animăluţe, căsuţe şi flori“, ne-a explicat Iulia Sava.

Printre vizitatori, mulţi străini încântaţi de ceea ce au văzut. Doamna Iulia ne-a dezvăluit c-a primit multe invitaţii la festivaluri populare din străinătate, unde va duce o părticică din România.  

Războiul de ţesut, încă actual

Ne-am oprit apoi la Rodica Ispas, profesoară la Clubul Elevilor din oraşul Avrig, judeţul Sibiu. Prima noastră curiozitate a fost cum s-a îndeletnicit cu meşteşugul ţesutului la război. Şi-a amintit cu drag de profesoara Maria Spiridon de la Şcoala de Artă Populară din Sibiu, care, în anii â70 venea la clasele externe din Gura Râului, Avrig sau Cârţişoara pentru a-i învăţa pe copii cum să mânuiască războiul de ţesut. „Nu m-am gândit niciodată c-o s-ajung să predau mai departe ştafeta. Pentru unii pare demodat, dar este un meşteşug cât se poate de actual şi de plăcut. Când e vorba de ţesut, lumea se gândeşte la vreo bătrână la ţară, pierdută în trecut, dar nimeni nu-şi imaginează cât este de frumos. Abia atunci când pui mâna pe război şi vezi rezultatul îţi dai seama de valoarea acestuia“, ne-a spus Rodica Ispas.

La târgul de la ASTRA, Rodica Ispas a venit cu un război mai mic, mai modern, care îi permite să-l ducă mult mai uşor în diferite locuri. Ne-a explicat cum funcţionează şi cum ies modelele, diferite de la o zonă la alta, de la o comunitate la alta, aşa cum diferă obiceiurile săteşti, ţinute de ţărani cu o stricteţe remarcabilă. „La ţesătura în două iţe, urzeala se acoperă, la cea în patru iţe, năvăditul dă modelul. Trecerea firelor prin iţe, dă modele. Pot fi foarte multe modele şi chiar dacă principiul de ţesut este acelaşi, diferă ceva, ca şi la costumele populare“, continuă Rodica Ispas. Ca şi alţi meşteri populari, Rodica Ispas a cunoscut tehnicile ţesutului şi la alte popoare, cum ar fi cele din ţările nordice. Ne-a explicat că la aceste comunităţi, războaiele de ţesut sunt modernizate, perfecţionate, spre deosebire de cele româneşti, unde lucrul manual are o pondere mai mare.

Măşti moldoveneşti

Nu puteam încheia turul fără a vizita şi pe Florin Ţopa şi Valentin Negoiţă. Amenajate în apropiere de Hanul din Bătrâni, atelierele lor au adus sibienilor icoane pe sticlă din mai multe zone ale ţării şi faimoasele măşti tradiţionale moldoveneşti, din zona Botoşaniului. Măştile sunt folosite de Anul Nou, când tinerii ce pleacă la urat le poartă pentru alungarea spiritelor rele. La confecţionarea acestora, ne-a explicat Valentin Negoiţă, se folosesc blănuri, paltoane, pălării vechi, fasole pentru dinţi, vertebre de pui sau coarne de berbec.

Şi după efortul depus mai bine de două ore, timp în care am vizitat atelierele meşterilor populari şi am văzut cum iau naştere obiectele tradiţionale, nu mică ne-a fost răsplata. Ziua nu se putea încheia mai bine decât la mesele unde cârnăciorii, plăcintele, prăjiturile, ceaunul cu bunătăţi, dar şi ţuica, siropul şi mierea de albine au fost aduse din belşug la târg pentru degustare şi de ce nu, pentru un ospăţ pe cinste.