Te Deum de Ziua Națională la Catedrala românească din Paris

În seara de 30 noiembrie, de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din Île de France, a săvârșit o slujbă de Te Deum cu prilejul Zilei Naționale a României.

Programul manifestărilor a început cu o ceremonie la Arcul de Triumf din Paris, unde a fost reaprinsă flacăra la Monumentul Soldatului Necunoscut în memoria soldaților români și francezi căzuți pe câmpurile de luptă în Primul Război Mondial. La eveniment au participat și Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris, și Emil Druc, ambasadorul Republicii Moldova în Franța, alături de Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, clerici, numeroși români și moldoveni din regiunea pariziană.

În cuvântul de învățătură ținut după Te Deum, Prea­sfințitul Părinte Marc Neam­țeanul a evocat imaginea momentelor de la finalul Primului Război Mondial. „Am participat cu toții în această seară la o ceremonie foarte emoționantă la Arcul de Triumf, unde au fost arborate drapelele României și ale Franței. Anul acesta am sărbătorit atât Centenarul Marii Uniri, cât și 100 de ani de la semnarea armistițiului ce a dus la încheierea Primului Război Mondial, evenimente cu o însemnătate deosebită ce sunt legate între ele. Finalul celor patru ani de război, unde numeroși militari și civili au fost uciși, multe țări au fost devastate, a permis în cele din urmă ca România să se reîntregească în granițele mult dorite de secole. Dacă ne-am întoarce în urmă cu 100 de ani am putea găsi o ima­gine plină de bucurie, dar și una de tristețe pentru că vorbim și de văduve alături de milioanele de copii care au rămas orfani din cauza atrocităților războiului. Nu a fost o bucurie pură, ci una amestecată cu doliu și cu dorințe de revanșă”, a spus ierarhul.

De asemenea, Preasfințitul Marc Nemțeanul a mai spus că „aceste victorii pe câmpurile de luptă, ce ne-au permis astăzi să trăim în patriile noastre, ne amintesc de o singură victorie, cea a dragostei împotriva urii, a lui Hristos împotriva morții, iar câmpul de bătălie este în fiecare dintre noi. Este o luptă ce se duce zi de zi, avem cu toții experiența urii ce se încuibează adeseori în inimile noastre, a judecării aproapelui, a neînțe­legerii celuilalt. În inima noastră are loc așadar acest război, singura bătălie ce contează cu adevărat. Este bătălia dragostei și a iertării ce ar trebui să ducă pentru fiecare dintre noi la victoria lui Hristos”.