La opt ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, cel care a păstorit Eparhia Maramureșului și Sătmarului mai bine de un sfert de secol (1990‑2016), miercuri, 30 octombrie,
Teologul Dumitru Popescu, pomenit cu drag la trei luni de la adormire
Parastasul de pomenire pentru părintele Dumitru Popescu, profesor de teologie şi membru de onoare al Academiei Române, la trei luni de la mutarea sa la cele veşnice, a avut loc ieri, 10 iunie, la Biserica "Naşterea Maicii Domnului" din Cartierul Drumul Taberei. Au participat membrii familiei, academicieni, preoţi, profesori, cunoscuţi şi credincioşi.
Slujba parastasului a avut loc după Sfânta Liturghie săvârşită de un sobor de preoţi, în biserica la care vrednicul de pomenire părinte Dumitru Popescu venea periodic şi slujea. Academicianul şi preotul comemorat a fost evocat de cei prezenţi cu frumoase cuvinte. Părintele conferenţiar Tache Sterea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti a evidenţiat opera şi personalitatea părintelui Dumitru Popescu, precum şi trăsăturile părinteşti prin care marele teolog s-a manifestat în relaţie cu copiii, credincioşii, studenţii şi ucenicii săi. "Era un om eminent, tolerant şi iubitor de oameni" Arta dialogului dintre teologie şi ştiinţă stăpânit cu atâta măiestrie de părintele Popescu a fost exprimată cu acest prilej şi de academicianul Aiftincă Marin. "La Academia Română am continuat cu părintele Dumitru Popescu ideea aceasta a relaţiei fructuoase dintre filosofie şi teologie, căci el a înţeles şi acceptat că filosofia şi teologia pornesc din aceeaşi rădăcină, pentru că ambele îşi pun probleme referitoare la sensul vieţii, rostul omului în lume, la ideal. Sigur, soluţiile sunt puţin diferite, dar aceasta constituie un argument pentru a menţine mereu dialogul între aceste două discipline care sunt componente ale sufletului nostru ca întreg, ca fiinţe care aspiră spre transcendent, pentru a se desăvârşi în sine după modelul jertfelnic a Lui Hristos sau, după cum spunem noi în filosofie, după ideile absolute de adevăr, bine şi frumos. Era un om eminent, era un om tolerant, iubitor de oameni, un om care şi-a dăruit sufletul ajutându-i pe toţi ceilalţi din jurul lui, de la elevi de seminar, de la studenţi, până la preoţi, până la foştii lui studenţi şi doctoranzi. Cred că, din aceste puncte de vedere, a fost un model", ne-a declarat domnul Aiftincă, secretar ştiinţific al Academiei Române. Fiica părintelui Dumitru Popescu, Elisabeta Maria Diaconu, ne-a mărturisit că îl va pomeni permanent în rugăciune pe tatăl său pentru tot ce i-a oferit de-a lungul vieţii, pentru afecţiunea sa părintească, pentru bogăţia sufletească şi pentru sfaturile sale frumoase. "Ca tată era blând, un om deosebit, deschis, de la care am învăţat foarte multe. Îmi este foarte dor de tata şi împreună cu familia încercăm să-i păstrăm vie memoria pentru că îl preţuim, îl iubim şi îl vom pomeni mereu", ne-a declarat fiica părintelui Popescu. "Model de slujire preoţească şi de slujire a lui Dumnezeu la catedră" Cunoscut şi apreciat în spaţiul academic, părintele profesor Popescu a fost însă şi un model de slujire şi de aceea la pomenirea sa au fost prezenţi preoţi şi profesori care l-au întâlnit şi s-au bucurat de sfaturile sale. "Mă înclin cu smerenie în faţa preacucerniciei sale, căci pentru mine personal a însemnat un model de slujire preoţească şi, nu numai atât, de slujire a lui Dumnezeu la catedră, pentru că m-a făcut să îndrăgesc disciplina pe care o preda, Dogmatica ortodoxă, şi să-i urmăm îndemnurile pe care ni le-a dat cu dărnicie, atât pe parcursul şcolii, cât şi în afara ei, în momentele de slujire împreună", ne-a declarat părintele Mihai Aurel, directorul Seminarului Liceal Ortodox "Nifon Mitropolitul" din Bucureşti. "L-am cunoscut pe părintele profesor Dumitru Popescu încă din facultate, ne-a fost mereu îndrumător, sfătuitor şi povăţuitor, ca un adevărat părinte sufletesc. Am avut marea bucurie de a sluji împreună cu părintele profesor pentru că venea foarte des aici la parohia noastră, iar după fiecare Sfântă Liturghie şi noi preoţii slujitori împreună cu credincioşii prezenţi ne bucuram de cuvântul de învăţătură înflăcărat al părintelui. Îl păstrăm permanent viu în inimile noastre şi îl pomenim la fiecare dumnezeiască Liturghie", ne-a declarat părintele Constantin Ţincu, parohul Bisericii "Naşterea Maicii Domnului".