Teze de doctorat, susţinute public la Sibiu

La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna“ din Sibiu a avut loc ieri, 18 iulie, susţinerea publică a două teze de doctorat, cu temele „Relaţia între crearea lumii şi eshatologie“ şi „Teologia Părinţilor deşertului. Apophtegmata Patrum şi rolul ei în cadrul Răsăritului creştin“, elaborate sub îndrumarea arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu. Cele două lucrări au fost evaluate de o comisie de specialitate, care a apreciat efortul autorilor în a oferi teologiei româneşti noi perspective în domeniul patristicii.

Prima teză de doctorat susţinută public la Sibiu este intitulată „Relaţia între crearea lumii şi eshatologie“ şi a fost elaborată de pr. drd. Constantin Dragoş. Teza părintelui Constantin Dragoş contribuie din plin la cercetarea teologică actuală cu privire la relaţia dintre creaţie şi eshatologie, cu o atenţie deosebită spre îndumnezeirea omului şi a cosmosului. Autorul tratează în prima parte a lucrării relaţiile intratrinitare de iubire, ca fundament al existenţei cosmosului şi a omului. Actul creaţiei este o manifestare a iubirii, iar relaţiile Sfintei Treimi cu umanitatea se realizează prin energiile divine, care sunt, aşa cum arată Sfinţii Părinţi, distincte de fiinţa divină, dar unite cu aceasta.

Părintele Constantin Dragoş dedică o bună parte a lucrării sale relaţiei dintre Logos-ul creator şi natura creată. Dacă la început, omul a avut ca logos al său nestricăciunea, incoruptibilitatea în existenţa sa paradisiacă, după căderea în păcat, acţiunea logos-ului uman devine pătimitor. Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu a luat întreaga natură umană în logos-ul ei şi a înnoit creaţia Sa. Prin întruparea Cuvântului dumnezeiesc, omului i-a fost deschisă calea spre îndumnezeire, prin uniunea permanentă cu Hristos în Sfintele Taine ale Bisericii. Viziunea eshatologică a lucrării este centrată pe imaginea Bisericii, ca loc unde omul este condus prin Duhul Sfânt spre împlinirea planului dumnezeiesc de ridicare a omului spre Tronul ceresc. Aşadar, omul parcurge drumul de la creaţie spre eshaton, spre noua sa stare, prin îndumnezeirea continuă, prin participarea la viaţa lui Dumnezeu. Omul răscumpărat de Mântuitorul Iisus Hristos tinde acum spre o stare de transfigurare, de trecere la o existenţă în Dumnezeu.

Toate aceste idei sunt susţinute de autor cu un material bibliografic foarte consistent şi sistematizat, încât lucrarea are un caracter ştiinţific şi este inedită pentru teologia românească. Părintele Constantin Dragoş a reuşit să sintetizeze învăţătura patristică referitoare la relaţia între creaţie şi eshaton, lucrarea devenind astfel una de referinţă.

Teologia Părinţilor deşertului

A doua teză susţinută public la Facultatea de Teologie din Sibiu a avut titlul „Teologia Părinţilor deşertului. Apophtegmata Patrum şi rolul ei în cadrul Răsăritului creştin“. Autorul lucrării, pr. drd. Ioan-Marius Popa, şi-a propus să realizeze o incursiune în teologia apoftegmelor Părinţilor deşertului, evidenţiind principalele puncte doctrinare din Apophtegmata Patrum, cunoscută şi sub numele de Pateric. Având la bază o bună parte din literatura de specialitate şi izvoarele patristice în ediţii critice de text, părintele Ioan-Marius Popa valorifică aceste scrieri şi subliniază importanţa lor pentru Ortodoxie, dar şi relaţia lor cu scrierile monastice din alte perioade.

Lucrarea porneşte de la originile vieţii monahale din Egipt, legate de personalitatea Sfântului Antonie cel Mare şi de naşterea celor trei mari centre monahale: Nitria, Kellia şi Sketis. Mai apoi, autorul se referă la apariţia scrierilor ascetice în colecţie, la începutul secolului al VI-lea, în Palestina şi Gaza. Apoftegmele au fost iniţial orale, s-au transmis din generaţie în generaţie, de la părinte la ucenic, iar în timp ele au fost preluate în tratate de istorie şi spiritualitate monahală. Desigur, acest proces îndelungat a adus modificări şi modelări la nivelul formei textului sau chiar al conţinutului, adesea punându-se accentul pe speculaţia filosofică.

Conţinutul teologic al lucrării Apophtegmata Patrum nu tratează sistematic adevărurile de credinţă, dar, cu toate acestea, ideile sunt în deplin acord cu învăţăturile Bisericii, mai ales că există adesea reacţii ferme la adresa unor erezii precum arianismul, antropomorfismul, monofizitismul sau disputele mesaliene.

Lucrarea mai tratează şi problema paternităţii, a relaţiei dintre un avvă şi ucenicul său. Prin experienţa sa duhovnicească, avva are rolul de a-l îndruma pe ucenic şi de a-i oferi un model de viaţă. Nu în ultimul rând, părintele Ioan-Marius Popa tratează problema receptării Apophtegmata Patrum în Răsăritul creştin, colecţia fiind o autoritate doctrinară în timpul crizelor din secolele IV-V în monahismul egiptean.

Aprecieri pentru contribuţia academică

Cele două teze de doctorat au fost evaluate de o comisie prezidată de decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna“ din Sibiu, pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel, şi formată din arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu, pr. prof. univ. dr. Ioan Caraza de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, pr. conf. univ. dr. Constantin Băjeu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova şi pr. conf. univ. dr. Mircea Ielciu de la facultatea sibiană. În urma evaluării, cei doi candidaţi au primit calificativul „Foarte Bine“ şi au fost declaraţi doctori în Teologie, după ceremonia depunerii jurământului de credinţă. Cei doi cercetători au fost îndemnaţi să continue activitatea ştiinţifică şi să contribuie la dezvoltarea teologiei academice româneşti.