În cadrul manifestărilor solemne dedicate eroilor Revoluției Române din decembrie 1989, luni, 23 decembrie, la monumentul eroilor jandarmi de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni a fost
Ţinutul Pădurenilor, în sărbătoare
Pentru parohia ortodoxă Ghelari din Episcopia Devei şi Hunedoarei mâine va fi sărbătoare. Aproape 1.000 de oameni sunt aşteptaţi să participe la resfinţirea monumentalei biserici cu hramul "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Ghelari. Slujba de resfinţire a bisericii va începe la ora 8:30 şi va fi urmată de Sfânta Liturghie. Ridicată prin jertfa pădurenilor, biserica din Ghelari poate fi considerată unul dintre cele mai mari lăcaşuri de cult din mediul rural de la noi: 47 de metri lungime, 21 de metri lăţime, 47 de metri înălţime.
Sfinţirea Bisericii "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Ghelari are loc duminică, 4 iulie, prin slujba oficiată de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, şi de Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, alături de un numeros sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. Biserica cu hramul "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" a fost târnosită la 4 noiembrie 1973, prin vrednicul de pomenire Preasfinţitul episcop Visarion Aştileanu. Ctitorul şi ostenitorul acestui lăcaş de închinare a fost părintele Nerva Florea - trecut la cele veşnice în 22 iulie 1990, împreună cu familia Sfinţiei Sale şi cu enoriaşii parohiei şi ajutat de donaţii din întreaga ţară. Lucrări complexe de consolidare Bucuria ctitorului şi a enoriaşilor a fost umbrită începând cu a doua parte a anului 1977, când în zonă s-a semnalat un fenomen de scufundare din cauza exploatării miniere subterane. Prin insistenţa părintelui Nerva Florea şi cu solicitudinea Întreprinderii Miniere din Hunedoara, au fost elaborate o serie de studii de cercetare, conform celor precizate de părintele paroh Vasile Vlad din Ghelari. În urma acestor demersuri a fost obţinut Decretul 126/ 26.04.1986 cu privire la lucrările de consolidare a construcţiilor monumentale şi civile din zona Ghelari, zonă care cuprindea şi 57 de case particulare. În această etapă s-au efectuat lucrări de consolidare la fundaţiile bisericii şi foraje cu injecţii de lapte de ciment. A doua etapă de consolidare s-a desfăşurat între anii 1988 şi 1992, când s-au executat subturnări care au înlocuit vechea fundaţie, după cum a arătat părintele paroh. De asemenea, s-au continuat forajele injectate cu lapte de ciment. Întrucât în 22 iulie 1990 părintele Nerva Florea a trecut în veşnicie, lucrările au fost îndrumate şi supravegheate de părintele Ioan Coţa (1990-1991) şi de părintele Graţian Bornemiza (1991-1993). A treia etapă de consolidare a fost iniţiată prin HG 926/14 august 2003, când, prin programul de închidere a exploatării miniere de la puţul Est, biserica a fost cuprinsă ca obiect de investiţie. "Începând din august 2005, prin sprijinul ministrului Ioan Codruţ Şereş, şi până în septembrie 2006, s-au finalizat lucrările de consolidare la biserică, respectiv: terminarea lucrărilor la fundaţie; foraje şi injecţii cu ciment pentru a forma sub biserică o boltă de echilibru a rocilor din fundamentul ei; execuţia unei centuri exterioare la nivelul cotei de 8,90 m; legarea centurii cu fundaţia prin stâlpi de fier-beton şi cota 8,90 m cu plasă de sârmă, care a fost torcretată cu beton; injecţii cu răşini epoxidice în fisurile din pereţi; placarea interioară a bisericii cu marmură după un proiect al lui Andrei Rosetti", a arătat pr. Vasile Vlad. Refacerea bisericii a adăugat noi ctitori Prin bunăvoinţa ing. Copaiescu Sorin, directorul general al SC Conversmin Bucureşti, s-au finalizat lucrările de restaurare din interiorul bisericii, şi anume restaurarea şi spălarea picturii şi recondiţionarea iconostasului şi a tâmplăriei prin poleire cu foiţă aurită, cu ajutorul pictorilor Mihai Faur şi Daniel Bogdea din Deva. De asemenea, în jurul bisericii s-a executat un pavaj cu dale de beton şi s-au refăcut în întregime curtea şi scările, prin placare cu marmură şi granit de diverse culori. Ultimele lucrări au fost realizate sub păstorirea părintelui Vasile Vlad, paroh al bisericii din Ghelari, din 1993 şi până în prezent, ajutat şi sfătuit de ing. Ioan Trosan şi de primarul Ioan Bulbucan. "Dumnezeu a împlinit lucrările înşiruite mai sus prin vrednicii de pomenire noi ctitori ai acestui minunat lăcaş de închinare: dr. ing. Golda Vasile, ing. Malea Constantin, ing. Toplicean Ioan, ing. Mariş Simion, ing. Simtea Nicolae, ing. Trosan Ioan, tehn. Tarcea Mircea, ing. Albu Gheorghe, Ioan Codruţ Şereş, dr. ing. Lăpuşcă Aurel, dr. ing. Catargiu Irimie, dr. ing. Baican Gavrilă, ing. Copaiescu Sorin, dr. ing. Dinu Moraru, ing. Fischer Francisc, ing. Buzaş Emil, ing. Herban Mircea, ing. Auner Florica, ing. Petru Mărginean, prof. univ. dr. ing. Dan Tudor", a arătat pr. Vasile Vlad. De asemenea, lucrările au mai fost sprijinite de Primăria comunei Ghelari (primar Ioan Bulbucan, cont. Liliana Lucaci), consiliul local al comunei şi consiliul parohial, donaţiile bunilor credincioşi ai Parohiei Ghelari, monahia Haritina, ing. Daniel Dobra, ing. prof. Carmen Hărău, ing. Zoltan Sover, Miron Viorel, ing. Mircea Bobora, ing. Felicia Sămăchiţă, ing. Matei Opriţa. "Trebuie amintită şi implicarea constructorilor: ing. Cosmin Ormindean, ing. Drăgoesc Dorin, ing. Rinder Marcel, ing. Raicu Tudor, ing. Sebastian Hint, ec. Marius Dobrei, dr. ing. Cernea Petru, precum şi a celor care au asigurat asistenţa tehnică: ing. Târsu Gheorghe şi ing. Trosan Ioan", a mai adăugat pr. Vasile Vlad, parohul din Ghelari. Jertfa pădurenilor După ce s-a pus piatra de temelie, în septembrie 1939, şi s-a săpat fundaţia, pentru a strânge fondurile necesare construirii bisericii, în anul 1940, corul mixt "Munca şi lumina" împreună cu Fanfara Exploatării Miniere Ghelari au mers în turneu prin întreaga ţară. Până în anul 1945 zidurile bisericii erau înălţate până la trei metri, conform istoricului bisericii, postat pe site-ul Parohiei Ghelari. Între anii 1945 şi 1955, lucrările la biserică s-au oprit din cauza prigoanei comuniste. Jertfa de zi cu zi a sătenilor - bani, muncă şi mâncare - ajutorul pelerinilor, contribuţia substanţială a Combinatului de la Hunedoara şi a Minei, prin materiale oferite, au făcut ca, în 1960, zidurile să fie ridicate. Sacrificiile localnicilor pentru construcţia bisericii au fost multe, după cum se arată în istoricul lăcaşului de cult afişat pe site-ul Parohiei Ghelari. Pictorul principal al bisericii a fost Constantin Niţulescu, iar pictarea bisericii a durat şapte ani (1960-1967), la realizarea acesteia lucrând cinci pictori. Cei 4.000 de metri pătraţi sunt acoperiţi cu o pictură "fără seamăn". Fiecare sfânt pictat se orientează în funcţie de persoana care îl priveşte. Iconostasul este poleit în aur, la fel ca şi icoanele, pentru această operaţiune folosindu-se peste patru kilograme de aur. Sculptura, realizată din stejar masiv, a fost realizată integral de artistul Ioan Cristea de la Alba Iulia. Dimensiunile bisericii sunt impresionante: 47 de metri lungime, 21 de metri lăţime, 47 de metri înălţime. Planul este bizantin, cruce greacă înscrisă, prezentând cupolă, altar, naos şi pronaos. Deasupra se înalţă şapte turle. Iconostasul este turnat în ghips de către Auner Leonard, fiind poleit cu foiţă de aur la fel ca întreaga pictură din biserică, după cum se arată pe site-ul Parohiei Ghelari. Cele două turle din faţă au o înălţime de 47 de metri, cea mai impunătoare fiind cea din mijlocul bisericii - cupola.