La opt ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, cel care a păstorit Eparhia Maramureșului și Sătmarului mai bine de un sfert de secol (1990‑2016), miercuri, 30 octombrie,
Trei ierarhi la sfinţirea bisericii Schitului Mitocu Dragomirnei
Biserica cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, aparţinând schitului cu acelaşi nume din comuna Mitocu Dragomirnei, judeţul Suceava, a fost sfinţită duminică, 5 octombrie 2014. Slujba de târnosire a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, împreună cu IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi cu IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.
După târnosirea locaşului de cult a urmat Sfânta Liturghie, oficiată în altarul de vară de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa unui număr foarte mare de credincioşi. În cuvântul adresat celor prezenţi, IPS Părinte Arhiepiscop Pimen a apreciat evlavia şi vrednicia locuitorilor din zona Sucevei: „Bucovinenii, într-adevăr, au fost oameni deosebiţi, asta ca să vorbim de trecut. În Bucovina avem opt locaşuri de cult pictate interior şi exterior, înscrise în lista patrimoniului mondial. Lucrul acesta i-a făcut pe specialiştii străini să afirme că nicăieri în lume nu pot fi văzute asemenea frumuseţi. Această provincie a ţării noastre are opt monumente de cultură de artă înscrise în lista UNESCO. Ce ţară din lume are atâtea monumente? Toate acestea sunt roadă a vredniciei, a iscusinţei şi a credinţei oamenilor din Bucovina, în faţa cărora eu mă închin“.
Situat la 10 km de Suceava şi doar 3 km de Mănăstirea Dragomirna, Schitul Mitocu Dragomirnei a fost fondat în anul 2002 şi cuprinde Biserica „Sfinţii Apostoli“, Paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului“, altarul de vară, prăznicar, corp de chilii şi câteva anexe gospodăreşti. Biserica propriu-zisă este o construcţie de lemn, adică bârne îmbinate după modelul dacic, care impresionează prin linia sveltă şi originală. Până la finalizarea bisericii, serviciile religioase s-au ţinut în paraclis. Existenţa aşezământului monahal este rodul credinţei maicilor din obşte şi al jertfei lor de muncă şi dăruire, alături de ajutorul neprecupeţit al închinătorilor de pretutindeni.