Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Trei mame-model de domnitori

Trei mame-model de domnitori

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Arhid. Alexandru Briciu - 07 Martie 2011

Maria, Platonida şi Teofana. Trei călugăriţe care, înainte de a îmbrăca haina monahală, au trăit la curţile domneşti ale Ţărilor Române. Maria-Oltea este mama Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504), Platonida-Despina Miliţa este soţia Sfântului Voievod Neagoe Basarab (1512-1521) şi mama voievodului Theodosie (1522), iar Teofana-Teodora este mama lui Mihai Viteazul (1593-1601).

"Muma lui Ştefan cel Mare"

Informaţiile istorice despre Doamna Oltea, mama lui Ştefan cel Mare, fiind lacunare, chipul său poate fi reprodus din felul cum a fost receptată în legendele populare. În 1451 rămânea văduvă pentru a doua oară, fiindu-i ucis soţul, Bogdan al II-lea. Cronicarul Ion Neculce o prezintă în "O samă de cuvinte" drept o femeie dârză, care îşi îmbărbătează fiul în chip legendar într-unul dintre cele mai grele momente ale vieţii, bătălia de la Războieni: în încercarea de a se refugia în Cetatea Neamţului din calea turcilor, Doamna Oltea "nu l-au lăsat să intre şi i-au zis că pasărea în cuibul său nu piere; ce să se ducă în sus, să strângă oaste, că izbânda va fi a lui". Episodul este preluat de Dimitrie Bolintineanu în celebra operă "Muma lui Ştefan cel Mare". Istoric, nu se verifică: piatra tombală a Doamnei Oltea, călugărită cu numele Maria, menţionează că "roaba lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ştefan Voievod, a murit la anul 6973 (1465), noiembrie 4". Aşadar, în iulie 1476, când a avut loc bătălia, "muma lui Ştefan cel Mare" era trecută la cele veşnice, fiind înmormântată la Mănăstirea Probota.

"Doamna lui Neagu"

În anul 1504, tânărul jupân, mare postelnic şi vătaf de vânători Neagoe, în vârstă de 22 de ani, lua în căsătorie pe Despina Miliţa, descrisă de Nicolae Iorga drept "unul dintre cele mai curate chipuri de doamne române. Foarte evlavioasă, iubind ca şi Neagoe clădirile, juvaierele, cărţile preţioase, bună soţie şi duioasă mamă, ea nu-şi dezminţea neamul înalt din care se cobora", cel al despoţilor sârbi Brancovici. Dintre cei şase copii, Theodosie avea să ocupe tronul Ţării Româneşti pentru câteva luni, iar domniţele Stana şi Ruxandra s-au căsătorit cu voievozi ai Ţării Româneşti şi Moldovei. La începutul anului 1522, tânărul Theodosie murea la Constantinopol, iar Despina "Doamna nu fusese lăsată să-şi întovărăşească fiul, care se stânse acolo între străini. Într-o icoană sârbească, înfăţişând după normele artei occidentale trupul pe braţele Maicii Sale a Mântuitorului, Despina făcu să se zugrăvească însăşi cernita sa fiinţă, purtând pe braţe copilul încoronat care nu mai era acuma printre cei vii" (Nicolae Iorga). Ulterior, ea a mers la Schitul Ostrov, unde s-a călugărit sub numele de Platonida, trecând la Domnul la 30 ianuarie 1554, din cauza unei molime de ciumă. Acelaşi Dimitrie Bolintineanu avea să-i înveşnicească memoria într-o operă lirică în care "Doamna lui Neagu" îşi sacrifică podoabele împărăteşti pentru construirea catedralei de la Curtea de Argeş: "Un bătrân se scoală şi-astfel le vorbeşte: / Inima străbună încă vieţuieşte / Ţara care naşte astfel de femei, / Merită şi viaţa şi mărirea ei".

"Muma lui Mihai"

Nicolae Iorga scria că mama lui Mihai Viteazul era "Teodora Cantacuzino, o patriciană din Bizanţul nou grecesc". Pe la 1558, în Oraşul de Floci se năştea viitorul domnitor, fiul Teodorei şi al lui Pătraşcu cel Bun. Ultimii ani ai secolului al XVI-lea o găseau închinoviată în Schitul Ostrov de pe malul Oltului, aproape de Mănăstirea Cozia, cu numele Teofana.

La Cozia avea să primească vestea cruntă a asasinării fiului ei, domnitorul Mihai Viteazul, episod reprodus de Dimitrie Bolintineanu în opera "Muma lui Mihai" inclusă în volumul "Legende istorice": "Ştirea ta e tristă foarte / Nu că fiu-meu a murit; / Dar că prin chiar a lui moarte / Pe români n-a dezrobit / Astfel zice Doamna mare / Şi-n chilie s-a închis / Până ce de întristare / Ochii-n lacrimi i s-a-nchis". A trecut la Domnul în anul 1605 şi a fost înmormântată în pronaosul bisericii Mănăstirii Cozia, deasupra-i veghind o piatră funerară ce grăieşte: "A răposat roaba lui Dumnezeu călugăriţa Teofana, mama răposatului Mihai Voievod".