Troiţă de Arhierei apărători ai Treimii

Sfinţii Trei Ierarhi au fost sărbătoriţi ieri şi la Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa patriarhală, unde se păstrează o părticică din moaştele Sfântului Grigorie Teologul, unul din „treimea care a cântat Treimea“, aşa cum au fost numiţi în tradiţie cei trei mari sfinţi arhierei. În cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat motivele pentru care Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur sunt sărbătoriţi împreună, într-o unitate de comuniune liturgică.

Patriarhul României a arătat că, deşi fiecare dintre cei trei sfinţi are o zi sau două de pomenire în timpul anului, ei sunt sărbătoriţi împreună la 30 ianuarie din însăşi dorinţa lor exprimată la un moment dat în istorie, şi anume, spre sfârşitul secolului al XI-lea şi începutul secolului al XII-lea, în timpul împăratului bizantin Alexie Comnenul, când s-a iscat o neînţelegere între credincioşii din Constantinopol. Aceştia s-au împărţit în trei tabere, fiecare considerând că unul dintre cei trei ierarhi este mai mare sau mai important decât ceilalţi doi. Atunci, Sfinţii Trei Ierarhi s-au arătat pe rând şi apoi împreună episcopului Ioan al Evhaitelor şi i-au cerut acestuia să stabilească o zi de pomenire laolaltă a celor trei şi astfel s-a născut o nouă sărbătoare în calendar - sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.

„Fiecare dintre aceşti trei sfinţi este mare, dar toţi împreună L-au iubit pe Hristos, au iubit Biserica, au apărat dreapta credinţă şi dreapta vieţuire creştină şi, de aceea, nu trebuie puşi în opoziţie sau în concurenţă, ci trebuie apreciaţi împreună ca fiind o troiţă de arhierei, o treime de mari dascăli ai lumii şi ierarhi. Sărbătoarea lor ne arată că nu trebuie să-i comparăm pe sfinţi între ei după moda lumească egoistă, ci să ne bucurăm de mulţimea darurilor care se află în fiecare sfânt şi în toţi laolaltă. De aceea, avem şi o duminică numită «Duminica Tuturor Sfinţilor», când cinstim pe toţi sfinţii cunoscuţi şi necunoscuţi. Această comuniune a celor trei ierarhi este un dar mare, şi anume, darul unităţii Bisericii. Fiecare dintre ei a luptat pentru unitatea Bisericii, pentru păstrarea comuniunii în dreapta credinţă şi, de aceea, ei au devenit modele pentru toţi ierarhii, pentru toţi preoţii şi pentru toţi credincioşii care slujesc în Biserică şi ajută Biserica“, a spus Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat şi faptul că Sfinţii Trei Ierarhi au trăit şi au predicat dreapta credinţă într-o vreme plină de erezii şi tulburări în viaţa Bisericii: „Aceşti trei sfinţi ierarhi au fost mai întâi mari apărători ai credinţei ortodoxe în Sfânta Treime. Au apărat credinţa în dumnezeirea Fiului împotriva arienilor şi credinţa în dumnezeirea Duhului Sfânt împotriva macedonienilor sau pnevmatomahilor. De asemenea, Sfântul Ioan Gură de Aur a apărat dreapta credinţă împotriva acestor erezii şi împotriva adepţilor lui Eunomie. Ei au fost luptători pentru dreapta credinţă pentru că erau şi păstori de suflete. Fiind păstori de suflete, trebuia să hrănească pe credincioşii păstoriţi de ei cu adevărul ortodox, adevărul dreptei credinţe. De aceea, ei sunt modele de păstori care apără dreapta credinţă în vremuri de rătăcire, erezie şi tulburare. Aceşti trei sfinţi ierarhi au iubit Biserica lui Hristos cu multă jertfelnicie, au arătat iubire faţă de slujitorii Sfântului Altar, au scris cuvinte deosebit de elogioase la adresa slujirii preoţeşti şi au iubit pe păstoriţii lor, ascultându-le necazurile şi nevoile, îndreptându-i pe calea mântuirii cu foarte multă dăruire şi dragoste părintească în Hristos. De asemenea, ei au iubit chipul lui Dumnezeu din fiecare om, indiferent de starea lui socială, de vârstă sau de rang, astfel încât toţi cei Trei Sfinţi Ierarhi au fost apărătorii sau avocaţii săracilor“. În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit de activitatea social-filantropică a Sfântului Vasile cel Mare, care este ctitorul renumitei Vasiliade şi primul ierarh care a trecut de la milostenia individuală şi sporadică la milostenia socială organizată instituţional şi constantă, un om care a legat foarte concret textul Evangheliei de contextul social al timpului său.

Patriarhul României a mai amintit că Sfinţii Trei Ierarhi sunt, potrivit hotărârilor de la primul congres al facultăţilor de teologie ortodoxă din anul 1936 de la Atena, ocrotitorii tuturor facultăţilor şi institutelor teologice, precum şi ai seminariilor teologice, deoarece „toţi cei trei laolaltă şi fiecare în parte sunt izvoare de lumină pentru studiul teologiei, pentru aprofundarea legăturii dintre Sfânta Scriptură şi viaţa Bisericii, dintre învăţătură şi înţelepciunea intelectuală şi un model de dialog cu oamenii din timpul nostru. Ei au cunoscut toată cultura vremii lor, dar nu au luat orice din ea, ci în mod selectiv şi înţelept au luat din aceasta doar ceea ce a fost folositor pentru binevestirea Evangheliei lui Hristos“.