Ultima parte a Canonului cel Mare la Catedrala Patriarhală

Ultima parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, din a patra zi a Postului Mare, a fost citită la Catedrala Patriarhală din București de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, joi seara. În continuare, ierarhul a săvârșit slujba Pavecerniței Mari și a rostit la final un cuvânt de învățătură.

După rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a citit Evanghelia de la Matei 7, 7-11. În cuvântul de învățătură de la sfârșitul slujbei de seară, ierarhul a spus că, în vechime, perioada postului era trăită de creștini mai intens prin ferirea de vorbire multă, de risipire și de grija foarte mare de lucrurile zilnice. „Noi, din nefericire, am schimbat preocupările folositoare ale celor de altădată cu lucruri mărunte, cu mult zgomot și tulburare care ne vine din toate. În vremea noastră, vorbim mult, iar faptele ne sunt risipite. În loc de rugăciune preferăm multa vorbire și amânăm mereu pocăința. De aceea, măcar în aceste zile în care ne plecăm genunchii și ne rugăm mai mult, ferindu-ne de ochii oamenilor și așteptând numai răsplata de la Dumnezeu și nu laudă trecătoare, să reușim să păşim câte o treaptă, două pe scara virtuților, în acest urcuș spre Înviere, cum a fost numit Sfântul și Marele Post”, a spus Preasfinția Sa. 

De asemenea, ierarhul a explicat că trebuie să rostim mai des rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, care se săvârșește de regulă la finalul tuturor laudelor bisericești din această perioadă, o rugăciune prin care cerem să ne lepădăm de duhul trândăviei, al grijii de multe și al grăirii în deșert.

„În Biserica Ortodoxă, călătoria duhovnicească a acestei perioade o petrecem alături de un mare imnograf și poet, ascet și cuvios, Sfântul Efrem Sirul, numit și «alăută a Duhului Sfânt», unul dintre cei care i-a îndemnat pe oameni să cânte imnuri duhovnicești și să își înalțe sufletele pentru a se apropia de Domnul vieții veșnice. Mulți Părinți duhovnicești întâlniți în cărțile filocalice mărturisesc că însoțeau rugăciunile din timpul întregului an bisericesc cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, nu doar în perioada postului. Această rugăciune rostită cu umilință are puterea de a ne înnoi, de a schimba omul cel vechi și de a-l îndrepta către Dumnezeu”, a arătat Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Preasfinția Sa a vorbit în cuvântul de învățătură despre cele două patimi care amenință liniștea interioară a omului și fac neroditor postul: grija de multe și vorbirea lungă.

„Grija de multe este semnul apropierii prea mari de cele trecătoare. Părinții Bisericii vorbesc despre împătimire atunci când plăcerile pe care le preferăm ne înrobesc. Grija de multe este legată de lucrurile care nu sunt necesare în mod obligatoriu oamenilor și care, de multe ori, nu aduc liniște, ci mai multă preocupare și osteneală, și chiar tulburare. Grija de multe poate fi înțeleasă ca dorință excesivă de a dobândi lucruri nefolositoare, ori săvârșirea unor fapte și cuvinte care ne depărtează de Dumnezeu. Este ceea ce Părinții Bisericii numeau răspândirea cea din afară. Grăirea în deșert este starea de coborâre la un nivel inferior a unuia dintre cele mai de preț daruri date omului de Dumnezeu, și anume vorbirea sau cuvântarea. Sfinții Părinți au lăudat mai mult tăcerea pe care unii au considerat-o «graiul veacului viitor», așa cum o numea Sfântul Isaac Sirul. Sfântul Serafim de Sarov afirma: «Tăcerea și neosândirea păstrează pacea inimii». Totodată, Sfântul Teodor al Edessei ne spune că cel care își cunoaște greșelile își înfrânează limba, iar vorbărețul nu s-a cunoscut pe sine cum trebuie”, a spus PS Părinte Timotei Prahoveanul. Canonul Sfântului Andrei Criteanul va fi citit în întregime la denia de miercuri seara, din săptămâna a 5-a a Postului Mare.