Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Ultima zi a congresului despre familia creştină
Congresul internaţional de teologie "Familia creştină, o binecuvântare pentru Biserică şi societate", organizat de Sectorul Teologic-educaţional al Patriarhiei Române, în Aula Mare "Teoctist Patriarhul" din Palatul Patriarhiei, şi-a încheiat ieri lucrările. La sesiunea de final au fost prezentate ultimele referate ale profesorilor din ţară şi străinătate, iar cuvântul de încheiere a fost rostit de Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal.
În ultima zi a congresului internaţional, referenţii şi invitaţii au prezentat sintetic concluziile acestei manifestări academice în legătură cu marea temă a familiei creştine. De asemenea, au fost prezentate şi referatele vorbitorilor programaţi în această ultimă zi. Sesiunea de discuţii libere a fost foarte interesantă, în cadrul acesteia părintele profesor Nicolae Achimescu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti insistând asupra pericolului secularizării care ar putea transforma creştinismul într-o religie moartă. În opinia părintelui profesor, efectele secularizării sunt indiferentismul şi relativismul religios, combinate cu o religiozitate sincretistă, efecte care sunt mult mai vizibile în spaţiul european occidental. Asupra acestor efecte, teologii occidentali au atras atenţia foarte des în ultimele decenii. La finalul sesiunii, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul a rostit un cuvânt de încheiere a lucrărilor congresului, precizând că referatele rostite în cele trei zile vor fi publicate într-un volum. În continuare, prezentăm fragmente din referatele vorbitorilor de ieri din cadrul congresului. Dinamismul vieţii Bisericii depinde de viaţa de familie "Aţi menţionat toate acele provocări pe care le înfruntă familia creştină astăzi şi ne dăm seama că dinamismul vieţii Bisericii creştine depinde de viaţa de familie, considerată, aşa cum s-a mai spus, celula de bază a unei comunităţi. Din această temă abordată din mai multe perspective reiese şi responsabilitatea pe care o avem cu toţii în Biserică. Dacă nu vom reuşi fiecare în parte şi toţi întreolaltă să revenim la trăirea autentică a credinţei creştine, la trăirea Evangheliei, nu vom avea mulţi sorţi de izbândă, mai ales ţinând seama şi de atâtea pericole care vin din toate părţile şi contracarează misiunea pe care Biserica o face cu multă dragoste şi cu mult devotament." (Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal) Redescoperirea şi valorizarea tradiţiilor autentice creştine "Teologii prezenţi la acest congres internaţional consideră că remediul principal al depăşirii crizei familiei îl constituie intensificarea şi consolidarea relaţiilor dintre viaţa familiei creştine şi viaţa Bisericii, având ca mijloace sigure şi eficiente Sfintele Taine, catehizarea copiilor şi tinerilor, restaurarea vocaţiei ascetice şi jertfelnice a familiei, reîncreştinarea sau duhovnicirea spaţiului în care familia trăieşte şi activează, afirmarea în orice împrejurare a identităţii eclesiale a fiecărui membru al familiei. Se impun redescoperirea şi valorizarea tradiţiilor autentice creştine de exprimare a vieţii de familie, revenirea la atmosfera creştină a familiei, reafirmarea stilului de viaţă creştin, concretizat de altruism, iertare, iubire, devotament şi fidelitate. Lucrarea sfinţitoare a Bisericii trebuie să consolideze şi să adâncească pe cea catehetică destinată familiei şi să fie urmată de cea social-caritativă, atenuând lipsurile materiale ale familiilor sărace, ale copiilor abandonaţi şi oferind o şansă tinerilor aflaţi în şomaj sau copiilor ai căror părinţi pleacă peste hotare". (Pr. prof. dr. Ştefan Buchiu) Omul secularizat se limitează la nivelul vieţuirii biologice "Omul modern l-a scos pe Dumnezeu din sfera lui de interes. Hristos Mântuitorul nu mai reprezintă exemplul de urmat, adică omul nu mai imită, nu îşi mai impropriază virtuţile pe care le vede în Hristos. Organele sale de simţ receptează şi transmit creierului ceea ce omul vede acum şi aici, exclusiv în lumea aceasta, unde tot ceea ce este viu şi are simţire este dominat de instinctele de conservare ale individului şi ale speciei. La nivel uman, puterea acestora sporeşte prin tot ceea ce raţiunea şi imaginaţia inventează. Instinctul de conservare al individului a dus la toate formele de lăcomie, la consumerism şi la toate formele de exploatare economică a aproapelui. Asemenea oameni sunt socotiţi de Apostolul Pavel morţi (Efeseni 2, 1-4). Nu pentru faptul că ar fi fără suflare, fără viaţă şi inactivi. Insensibili faţă de Dumnezeu, oamenii "morţi" ai lumii secularizate devin foarte atenţi şi activi în încălcarea poruncilor lui Dumnezeu, în împlinirea poftelor trupului, făcând voile trupului şi ale simţurilor, potrivit stăpânitorilor puterii văzduhului. În iureşul societăţii secularizate, care a lăsat pe Dumnezeu şi nu îşi mai asumă etosul eclesial, în care, cum spuneam mai sus, domină toate formele instinctului de conservare a individului şi a speciei, la rândul lor pervertite, încât exploatarea omului de către semenul său este un fapt curent. Mulţi dintre tineri se prezintă în faţa Tainei Căsătoriei ca simple exemplare biologice reduse la instinctele cu care au fost echipate, şi nu ca personalităţi cultivate, responsabile pentru ceea ce înseamnă această mare taină". (Pr. prof. dr. Vasile Răducă) Martiriul familiilor creştine din Orient "Familia a fost punctul central al Sinodului Patriarhal Maronit şi al "Sinodului pentru Orientul Mijlociu" convocat de Papa Benedict al XVI-lea în octombrie, anul acesta. Familiile noastre au fost distruse de războaie succesive care au avut loc în ţările din Orientul Mijlociu. Familiile se confruntă cu diverse greutăţi, direct sau indirect, ajungându-se adesea până la martiriul fiilor lor pentru credinţa pe care o au. În pofida tuturor acestora, credinţa rămâne puternică, iar familia consideră că prezenţa ei în Orientul Mijlociu nu este o coincidenţă geografică sau istorică, ci lucrarea lui Dumnezeu, care a vrut ca aceste familii să aducă o mărturie deosebită în aceste ţări, orientala binecuvântate şi mai ales în Liban..." (Pr. prof. dr. Elia Raad)