Un an de activitate a Imprimeriei Pharos

Cu multă vreme în urmă, cronica Mănăstirii Snagov consemna un fapt mai neobişnuit pentru zilele noastre! Pentru dotarea stranei sfintei mănăstiri, vieţuitorii acesteia erau obligaţi să vândă şase pogoane de teren pentru a putea cumpăra şase Minee! A existat deci o vreme în care valoarea cărţii depăşea cu mult orice altă valoare materială, chiar şi în societatea românească! De atunci şi până acum, lucrurile s-au mai schimbat… s-au schimbat şi mentalităţile oamenilor, dar şi preocupările acestora.

În Biserică însă, dragostea pentru carte şi tipar s-a transmis tuturor generaţiilor de slujitori, mulţi dintre ierarhi având ca prioritate misionar-pastorală luminarea slujitorilor sfintelor altare şi a poporului dreptcredincios deopotrivă. De la ieromonahul Macarie şi diaconul Coresi, de la mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti (1672-1679), organizatorul celei dintâi tipografii a Mitropoliei din Bucureşti, mitropolitul Neofit Cretanul (1738-1744), mitropolitul Neofit (1850-1875) sau mitropolitul primat Calinic Miclescu (1875-1885) şi vrednicul de pomenire Justinian Patriarhul şi până astăzi, grija pentru carte a fost pentru toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române o preocupare constantă, un imperativ, dar şi o necesitate! Mergând pe acest drum în permanenţă, Biserica Ortodoxă Română a fost considerată de drept "maica spirituală a poporului român, pe care l-a crescut, i-a dăruit o limbă şi l-a învăţat (în tinda ei… n.n.) să o vorbească! (Nicolae Iorga). Răsfoind paginile unui Anuar bisericesc tipărit de Arhiepiscopia Bucureştilor în 1896, am fost plăcut surprins să constat criteriul de departajare a angajaţilor Centrului eparhial din vremea aceea, pe baza studiilor, criteriu care, din fericire, s-a păstrat până astăzi! Mai precis: în dreptul fiecărui angajat cleric din administraţie este consemnată pregătirea şcolară… absolvent al seminarului sau licenţiat în teologie. Exista la vremea aceea şi un angajat cleric doctor în teologie. Ce m-a surprins însă este menţiunea consemnată în dreptul directorului Cancelariei eparhiale de atunci: "ştiutor de carte!". Consemnarea acestui fapt într-un document oficial al Bisericii reprezintă mărturia publică a grijii permanente pentru carte şi cultură a sfintei noastre Biserici. Eforturile mitropolitului Varlaam al Ţării Româneşti, care pe cheltuiala proprie aducea la Mitropolia din Bucureşti, în 1678, o tipografie cu literă chirilică, grecească şi chiar "valahică"… adică latină, însemnau de fapt inaugurarea unei activităţi tipografice laborioase, care timp de peste trei secole (cu unele întreruperi datorate vremurilor vitrege) va da la iveală o multitudine de texte, cu precădere sacre şi cărţi de cult. Se cuvine a menţiona la loc de cinste tâlcuirea şi tipărirea în anul 1688 a textului integral al Sfintei Scripturi în limba română, lucrare cunoscută sub numele de Biblia lui Şerban Cantacuzino sau Biblia de la Bucureşti. Sfânta Scriptură, Evanghelia, Liturghierul, Psaltirea, Apostolul, Molitfelnicul, Octoihul, Mineele de peste an, Triodul, Penticostarul, Agheasmatarul, Cazania, Catavasierul, Panihida, Cartea de învăţătură creştin-ortodoxă, cărţile de rugăciune şi de zidire sufletească, manualele pentru şcolile teologice, revistele teologice sau colecţiile cuprinzând textele Sfinţilor Părinţi sunt numai o parte din titlurile ce au sporit tezaurul de învăţătură ortodoxă, neuitând însă a menţiona contribuţia importantă pe care tiparul bisericesc a adus-o la creşterea şi dezvoltarea limbii şi a culturii româneşti. Importanţa tiparului în viaţa şi activitatea misionar-pastorală şi culturală a slujitorilor sfintelor altare l-a determinat pe Părintele Patriarh Daniel să acorde o importanţă cu totul aparte acestui sector de activitate al Bisericii. Ierarh cărturar, Preafericirea Sa continuă tradiţia marilor săi înaintaşi cărturari, reînnoind din temelii Tipografia Cărţilor Bisericeşti şi, din anul trecut, 2011, iunie 1, inaugurând cea dintâi tipografie rotativă a Patriarhiei Române, destinată imprimării primului cotidian creştin-ortodox din ţara noastră: "Lumina" şi a săptămânalului "Lumina de Duminică". La numai un an de funcţionare, noua tipografie, adusă şi instalată, asemenea mitropolitului Varlaam (1672-1679), prin eforturi proprii şi cu mari sacrificii, este acum completată cu întreaga linie de tipar plan de la Tipografia Cărţilor Bisericeşti şi cu personal calificat, funcţionând sub oblăduirea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Numele de Imprimeria Pharos, dăruit tot de Părintele Patriarh Daniel, defineşte deopotrivă acurateţea execuţiei tipografice, dar şi bogăţia tematică a lucrărilor ce au văzut şi vor vedea lumina tiparului, a căror menire este de a răspândi lumina cunoştinţei izvorâtă din frumuseţea şi bogăţia credinţei noastre sfinte!