Un „cântec al lacrimilor“ luminat de speranţă

În toate bisericile ortodoxe s-a oficiat în a doua zi a Postului Sfintelor Paşti slujba Pavecerniţei Mari, în cadrul căreia s-a citit Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul. La Catedrala Patriarhală, slujba a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de slujitori.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei, Preasfinţia Sa a explicat că în această perioadă specială creştinii trebuie să dedice mai mult timp rugăciunii şi să facă mai multă milostenie, urmând cuvintele Mântuitorului Hristos. De asemenea, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a subliniat că pocăinţa la care ne îndeamnă Sfântul Andrei Criteanul să ne angajăm are ca scop revenirea noastră la starea fericită de după Botez, „când ne-am îmbrăcat cu Hristos ca şi cu o haină, haină pe care adesea o murdărim şi o sfâşiem prin păcatele şi prin fărădelegile pe care le săvârşim în timpul vieţii. De aceea, un mare teolog occidental a numit acest Canon Mare de pocăinţă «cântecul lacrimilor», tocmai pentru a arăta că nu este vorba despre un bocet, despre o plângere plină de disperare, ci despre o privire optimistă, după pildele pe care ni le aduce înaintea ochilor Sfântul Andrei Criteanul, de oameni care, ispitiţi fiind, au păcătuit, dar care, redobândind harul lui Dumnezeu, s-au pocăit şi şi-au schimbat viaţa dobândind mântuirea şi Împărăţia cerurilor“, a arătat Preasfinţia Sa.

În continuare, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, făcând referire la Rugăciunea Domnească sau Rugăciunea „Tatăl nostru“, a explicat că Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă că trebuie să condiţionăm iertarea noastră de către Dumnezeu de iertarea pe care noi o acordăm din inimă semenilor noştri care ne-au greşit. Preasfinţia Sa a mai subliniat că partea a doua a Canonului Sfântului Andrei Criteanul ne arată că pentru a dobândi iertare de la Dumnezeu, trebuie să ne aflăm într-o stare de pocăinţă, să plângem pentru păcatele noastre şi să ne întristăm pentru ele. „Însă tristeţea aceasta trebuie să fie o tristeţe plină de speranţa că la capătul eforturilor noastre duhovniceşti ne vom bucura de iertarea păcatelor, de binecuvântarea lui Dumnezeu şi de reînfierea noastră ca fii ai Preasfintei Treimi. Atunci când Mântuitorul în Predica de pe Munte se referă la postire, El ne îndeamnă să nu fim trişti ca făţarnici, deoarece tristeţea, în gândirea Sfinţilor Părinţi, este un păcat pe care trebuie să îl regretăm. Există şi o fericită întristare, şi anume aceea pentru păcatele pe care le-am săvârşit. De aceea, Sfântul Andrei Criteanul vorbeşte în acest canon de mai multe ori despre lacrimi şi se roagă ca sufletul nostru să devină un Siloam, un lac plin de lacrimile pocăinţei în care să ne spălăm şi să ne vindecăm de orbirea sufletească. De asemenea, Sfântul Andrei Criteanul îşi doreşte ca ochii lui să devină o colimvitră plină de mirul lacrimilor, cu care să spele picioarele Stăpânului, cerând iertare pentru păcatele săvârşite“, a spus PS Episcop Varlaam Ploieşteanul. Cântările liturgice au fost intonate de Corul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti.