Un creştin mărturisitor şi un poet creator în vreme de prigoană

Anul acesta, 2014, se împlinesc 100 de ani de la naşterea poetului Traian Dorz (1914-2014), personalitate marcantă a mişcării duhovniceşti Oastea Domnului, din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Activitatea sa misio­na­ră neobosită de a­po­loget al credinţei, în­tr-o perioadă de per­secuţie sau prigoană pentru în­treaga Biserică Ortodoxă Ro­mâ­nă din partea regimului comunist-ateu, a fost o lucrare du­hovnicească, de sensibilizare a su­fletelor pentru primirea şi tră­i­­r­ea Evangheliei iubirii mi­los­ti­ve a lui Hristos.

Alături de monahi, preoţi de mir şi credincioşi fervenţi ai Bi­se­ricii, mulţi membri ai mişcării du­hovniceşti Oastea Domnului au fost atunci supravegheaţi, pri­goniţi şi arestaţi. Supus rigo­ri­­lor detenţiei din închisorile co­mu­niste, poetul creştin ortodox Tra­ian Dorz a îndurat peste şai­spre­zece ani de închisoare. Însă, a­tât în perioada de detenţie, cât şi în perioadele de aşa-zisă liber­ta­­te, cu domiciliu forţat şi multe in­terdicţii, el nu a renunţat la cre­zul său, ci L-a mărturisit ne­în­c­etat pe Hristos Cel răstignit şi înviat. Durerea suferinţelor, pe care le-a asumat creştineşte, a fost compensată de bucuria de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu, in­spirat de harul Duhului Sfânt dă­ruit celor care, în suferinţă pen­tru dreapta credinţă, Îl iu­besc şi Îl slăvesc pe Hristos.

Poezia lui Traian Dorz se re­mar­­că prin profunzimea spi­ri­tu­­a­lă şi simplitatea formei, ca ma­ni­festare vie a culturii teolo­gice şi duhovniceşti populare. Va­­loa­rea creaţiei sale este dată atât de bogăţia duhovnicească, care vi­ne din învăţătura Bise­ri­cii Or­to­doxe, inspirată de textul E­van­gheliei şi de scrierile Sfin­ţilor Pă­rinţi, cât şi de impactul spiritual pe care opera sa l-a avut în so­cietate. Omul duhov­ni­cesc Tra­ian Dorz a fost, constant, un creş­tin mărturisitor şi un poet cre­ator în interiorul vie­ţii Bi­se­ri­cii. Mărturia sa pro­fun­dă de cre­din­ţă ne cheamă as­tăzi să nu des­părţim darul libertăţii de da­rul credinţei şi al sfinţeniei vieţii.

Odată cu mesajul nostru de pre­ţuire a memoriei marelui po­et popular Traian Dorz facem un a­pel la reconciliere, unitate şi co­o­­p­erare între toţi membrii miş­că­rii duhovniceşti Oastea Dom­nu­­lui, pentru a intensifica pro­mo­varea credinţei ortodoxe în societate.

Fratele Traian Dorz a trăit şi s-a jertfit pentru libertatea de a-şi exprima credinţa într-o peri­oa­dă când societatea noastră era asuprită de o ideologie atee, de discriminare şi intoleranţă îm­potriva credinţei.

Astăzi, în vreme de mai mul­tă libertate, trebuie să cinstim me­moria lui în stare de comu­ni­u­­ne şi rugăciune, având în ve­de­re că pentru noi, creştinii, în­da­tă după dobândirea libertăţii ur­mea­ză întrebarea: ce facem cu li­bertatea noastră? O folosim, oa­re, să fim mai credincioşi şi mai buni, mai iubitori de Dum­nezeu şi de semeni? Dacă libertatea credinţei noastre este fo­lo­si­tă în mod pătimaş sau egoist şi ea ne dezbină în loc să ne uneas­că, atunci libertatea devine au­to­­degradare.  Sfântul Apostol Pe­tru, cunoscând bine pericolul per­manent al pervertirii sau al de­gradării libertăţii omului, îi a­ver­tizează pe creştini, zicând: „Nu folosiţi libertatea ca pe un a­co­perământ al răutăţii!“ (1 Pe­tru 2, 16). De aceea şi Sfinţii Bi­se­ricii noastre ne învaţă că libertatea adevărată trebuie să fie şi e­liberare spirituală de patimile e­goiste (lăcomie, orgoliu, invidie ş.a.). Din păcate, multe din com­po­­nentele libertăţii interioare sau spirituale nu mai sunt as­tăzi un ideal al societăţii secula­ri­zate, care din cauza deficitului ei de credinţă în Dumnezeu îşi fa­ce idoli sau falşi dumnezei din pa­timi egoiste de avere, de pute­re şi de plăcere. Iată de ce avem ma­re nevoie de credinţă puterni­că, multă speranţă şi iubire cu­ra­­tă, care se nasc din rugăciune şi se arată în fapte bune. Numai ast­fel vom cinsti cum se cuvine me­moria celor care s-au jertfit pen­tru libertatea credinţei şi pen­tru bucuria de a vesti şi alto­ra Cuvântul lui Dumnezeu.

Felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei care au contribuit la or­ga­­nizarea acestui moment co­me­mo­rativ şi pe cei care participă, prin rugăciune şi evocare, la po­me­n­irea poetului Traian Dorz, spre o mai bună cunoaştere a moştenirii sale spirituale şi spre o înţelegere duhovnicească mai a­dâncă a vieţii Bisericii în vreme de încercare.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj adresat la Centenarul Tra­ian Dorz, organizat de Oas­tea Domnului, la Bucureşti şi Si­biu, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea poetului Tra­ian Dorz, sâmbătă, 13 de­cem­brie 2014.