Un valoros opis documentar consacrat episcopilor militari

În relaţia Biserică‑Armată, anul 2016 se prezintă bogat în evenimente și aniversări: 120 ani de la naşterea Episcopului dr. Partenie Ciopron (1896‑1980; episcop militar între 1937 și 1948); 100 ani de la constituirea Serviciului Religios în Armata Română (1916‑1921), condus de protopopul profesor universitar Constantin Nazarie (1865‑1926); 95 ani de când Corpurile legiuitoare ale României întregite au hotărât înfiinţarea Episcopiei Armatei Române (1921‑1948) prin Legea privitoare la organizarea clerului militar (6 august 1921); 20 ani de la renaşterea asistenţei religioase în Armata României (1996), după evenimentele din decembrie 1989, fără Episcopie militară, preoţii militari fiind supuşi din punct de vedere canonic episcopului locului.

În acest context multiplu aniversar, Editura Militară ne oferă volumul Episcopii Armatei Române. Biografii. Documente (1921‑1948), semnat de prof. univ. dr. Aurel Pentelescu şi drd. Ionuţ‑Constantin Petcu (292 pagini, format B5, în condiţii tipografice deosebite, 45 repere iconografice alb‑negru). Se poate spune din capul locului că volumul apărut sub semnătura celor doi autori este unul mai puţin obişnuit în istoriografie şi primul de acest gen între produsele tipografice ale Editurii Militare. În prefaţa Către cititor, semnată de Adrian Pandea, directorul editurii, domnia sa afirmă, între altele: „Meritul principal al lucrării de faţă este că oferă cititorului suita documentelor oficiale ce au stat la baza înfiinţării şi funcţionării Episcopiei militare a Armatei Române în anii 1921‑1948, concomitent cu documentele privitoare la alegerea, hirotonia întru arhiereu pe seama acestei episcopii, învestirea şi instalarea celor trei ierarhi militari în exerciţiu: Justinian Teculescu (1865‑1932; episcop militar în anii 1922‑1924); dr. Ioan Stroia (1865‑1937; episcop militar în anii 1925‑1937); dr. Partenie Ciopron (1896‑1980; episcop militar în anii 1937‑1948)”.

Într‑adevăr, pentru prima dată în istoriografie sunt adunate sub coperţile unei singure cărţi documentele în temeiul cărora Episcopia Armatei Române, în anii 1921‑1948, a fost o instituţie de importanţă majoră în societatea românească, unde Biserica şi Armata s‑au unit cu scop bine definit, eficient şi responsabil, acela al educaţiei creştine şi cetăţeneşti a militarilor, având rezultate, mai ales în anii războiului (1941‑1945), mult peste aşteptări, putem spune de excepţie.

Cât priveşte biografiile celor trei ierarhi militari, membri de drept ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, deşi succinte, oferă o imagine reprezentativă a personalităţii lor (fiecare dintre ele pretându‑se a compune materia unor monografii istorice) şi a rolului prestat în organizarea, funcţionarea şi prestigiul Episcopiei Armatei Române. De altfel, lucrarea citată conţine o consistentă prezentare generală (16 pagini) a Episcopiei Militare din anii 1921‑1948, precum şi biografiile unor personalităţi preoţeşti ce s‑au inclus în istoricul ei general: protopopul profesor universitar Constantin Nazarie (1865‑1926), un activ promotor al episcopatului militar; protopopul dr. Vasile Saftu (1863‑1922), cel dintâi numit inspector al clerului militar românesc, dar care din cauza decesului subit nu a putut fi hirotonit arhiereu, pierzând calitatea de primul episcop al Armatei Române; protopopul Ioan Dăncilă (1889‑1983), care a avut şansa să slujească sub cei trei episcopi militari în funcţiune, un adevărat duhovnic al Armatei Române în anii slujirii sale (1922‑1947).

Instituţionalizarea regimului comunist în anul 1948, prin proclamarea Republicii Populare Române şi abolirea monarhiei constituţionale ca formă de guvernământ, la 30 decembrie 1947, a făcut ca Episcopia Armatei Române să devină incompatibilă cu scopurile şi acţiunile noului regim politic ateu, fiind desfiinţată prin Legea pentru regimul general al cultelor religioase (4 august 1948; art. 58‑61), iar renaşterea asistenţei religioase în structurile militare ale României după anul 1989 s‑a făcut fără promovarea episcopatului militar, verificată sub raport istoric în anii 1921‑1948.

Produs al unui susţinut efort de cercetare în arhive, biblioteci şi pe teren, de‑a lungul mai multor ani, volumul Episcopii Armatei Române. Biografii. Documente (1921‑1948), semnat de Aurel Pentelescu şi Ionuţ‑Constantin Petcu, are valenţele unui istoric al episcopatului militar românesc din anii existenţei acestuia şi este marcat de multe aspecte inedite, puse în circuitul ştiinţific şi nu numai, cu rigoarea academică necesară, fapt ce face onoare atât Editurii Militare, cât şi celor doi autori.