Unirea Principatelor sărbătorită la Patriarhia Română

Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 a fost sărbătorită ieri la Patriarhia Română printr-un program de evenimente religioase şi culturale la care au participat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi academicieni, cercetători, profesori ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, precum şi numeroşi studenţi teologi. 

 

Cu prilejul împlinirii a 155 de ani de la marele eveniment care a marcat istoria ţării noastre, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate la Catedrala patriarhală, au fost pomeniţi Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti şi Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei, precum şi ceilalţi făuritori ai Unirii Principatelor Române. După Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a membrilor Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc şi Permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor o slujbă de Te Deum, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru împlinirea acestui act măreţ din istoria poporului român, la înfăptuirea căruia Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuţie semnificativă. După slujba de Te Deum, Preafericirea Sa a depus o coroană de flori la statuia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, situată pe Colina Patriarhiei. De asemenea, coroane de flori au fost depuse şi din partea Preşedintelui României, Traian Băsescu, a Senatului României, a Camerei Deputaţilor, şi din partea mai multor instituţii ale Statului.

 

Evenimentele dedicate Unirii de la 1859 au continuat apoi în Palatul Patriarhiei, unde a avut loc sesiunea de comunicări ştiinţifice intitulată „155 de ani de la Unirea Principatelor Române“, organizată de Patriarhia Română şi Academia Română. Sesiunea a fost moderată de academicianul Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române. După cuvântul de deschidere al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi cuvântul de salut al academicianului Ionel Haiduc, a urmat comunicarea academicianului Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, intitulată „Românii Unirii din 1859“. „Românii din epoca Unirii au încheiat osârdia generaţiilor anterioare printr-o categorică reînnoire a destinelor popoarelor. Ei au fost cei care au dat întruchipare unui vis care păruse multora ireal şi utopic şi au deschis un drum pe mai departe urmaşilor lor. (…) Unirea nu a reprezentat doar un memorabil eveniment istoric. Ea a inaugurat o nouă etapă a istoriei naţionale, care a stat la temeiul României independente, moderne şi întregite în hotarele naţionale. Marele salt realizat în temeiul votului decisiv de la 24 ianuarie a fost opera naţiunii române întemeiată pe un val de voinţă şi entuziasm popular şi îndrumat de conducătorul patriot şi dăruit interesului naţional, nu doar rostogolit în vorbe, ci efectiv slujit cu abnegaţie. România nu era încă independentă, dar dubla alegere a fost semnalul unei voinţe naţionale nezdruncinate, marile puteri garante prin Tratatul de la Paris din 1856 fiind puse de fapt în faţa unui fapt împlinit, care concretiza spectaculos hotărârile de bază cvasi-unanime ale adunărilor din 1857“, a spus vicepreşedintele Academiei Române, acad. Dan Berindei. 

 

A urmat comunicarea cercetătorului ştiinţific Alexandru Mamina, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române, intitulată „Unirea de la 1859: rolul personalităţilor în istorie“. „Dubla alegere a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza a devenit posibilă numai ca urmare a campaniilor din presă, a mobilizării celor înscrişi pe listele electorale, ca urmare a acordului între boierii şi ţăranii reprezentaţi în adunările ad-hoc şi, nu în ultimul rând, în condiţiile presiunii populare exercitate asupra Adunării elective a Ţării Româneşti. Toată această desfăşurare de forţe a fost concertată şi orientată politic de către un grup, care alcătuia aşa-zisa partidă naţională, oameni capabili să valorifice posibilităţile de care dispuneau şi să pună, cum s-a spus atunci, Europa în faţa faptului împlinit. Unirea este deci ilustrativă pentru conjuncţia activă dintre potenţialul masiv şi rolul personalităţilor în istorie, care determină împreună transformarea societăţii“, a spus Alexandru Mamina. În continuare, cercetătorul a arătat că Unirea este ilustrativă şi pentru coordonatele pe care se desfăşoară intervenţia personalităţilor, astfel încât ele să aibă o funcţie organizatoare. Astfel au fost prezentate în sinteză următoarele coordonate: proiectul partidei naţionale, voinţa şi abilitatea.

 

O altă comunicare cu titlul „Actul Unirii în arta plastică“ a fost prezentată de Adrian-Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei „George Oprescu“ al Academiei Române. „Spiritul Revoluţiei şi al Unirii a fost extrem de puternic în sufletul generaţiei imediat următoare momentului de la 1848. Chiar dacă el nu participase direct la Revoluţie, aflându-se la studii la Roma, Gheorghe Tattarescu, în 1850, elaborează o pictură de mari dimensiuni «Deşteptarea României». 

 

În 1857, înainte de a se întoarce de la Paris, pictorul român Theodor Aman executase o alegorie, intitulată «Unirea Principatelor», în care sunt reprezentate două ţărănci frumoase, una brună, reprezentând Muntenia, o alta blondă, reprezentând Moldova, una dintre ele ridicând deasupra capului celeilalte un pandantiv cu o cruce. Foarte clară decodificarea acestui motiv: prin credinţă uniţi vom propăşi patria“, a arătat Adrian-Silvan Ionescu. La final, pr. prof. dr. Viorel Ioniţă de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a arătat cum a fost reflectată Unirea Principatelor Române în presa elveţiană de limbă franceză.