De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Vasul purtător de biruinţă al lui Hristos
Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din Reşedinţa patriarhală şi-a serbat ieri, 23 aprilie, hramul. În cuvântul de învăţătură, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a arătat importanţa credinţei şi a rugăciunii ca menţinere a legăturii vii cu Hristos, legătură întruchipată într-un mod deosebit de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
Credinţa puternică şi rugăciunea, ca expresie a iubirii sfinte faţă de Hristos, au întărit creştinii în cele mai dificile momente ale vieţii. Martirajul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, arată puterea credinţei şi a legăturii de iubire prin rugăciune cu Mântuitorul Iisus Hristos. „Sfântul Gheorghe a arătat că atunci când omul are o legătură vie cu Hristos prin credinţă şi rugăciune, el primeşte o putere deosebită, neobişnuită în această lume. Aceasta arată că, de fapt, credinţa mucenicilor nu era o simplă convingere intelectuală că Dumnezeu există, că Hristos Cel răstignit şi înviat este viu pururi în ceruri, ci credinţa este o legătură de iubire sfântă, susţinută şi intensificată de rugăciune şi de iubirea faţă de Hristos. Această legătură sfântă faţă de Hristos se arată ca prezenţă a harului lui Hristos în mucenici. Aşa se explică de ce ei nu se mai tem de moarte, de ce nu se leapădă de Hristos atunci când suferă. Harul Mântuitorului Hristos, puterea Lui jertfelnică, care s-a arătat pe Cruce atunci când El a cerut lui Dumnezeu Tatăl să-i ierte pe cei care L-au răstignit, această putere se împărtăşeşte şi mucenicilor care-şi păstrează credinţa, pacea şi integritatea sufletului“, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Sfinţii mucenici arată că biruinţa vine de la Dumnezeu
Vorbind despre biruinţa sfinţilor mucenici care şi-au jertfit viaţa pentru convingerile lor, Preafericitul Părinte Daniel a explicat că ei „au biruit duhul lumesc, teama de moarte, înşelăciunile demonilor şi au arătat în ei prezenţa lui Hristos Cel răstignit şi înviat. Deşi par biruiţi din punct de vedere fizic, atunci când sunt decapitaţi, ei sunt biruitori duhovniceşte prin faptul că au păstrat Duhul lui Hristos în ei şi pentru că s-au opus duhului lumesc al violenţei, al nedreptăţii, al urii şi al răutăţilor. Astfel, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ne arată, de fapt, ce este un mucenic, un martir sau un mărturisitor al lui Hristos. Înainte de a fi decapitat, se spune în viaţa lui, el s-a rugat, I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El, liniştit a pus capul pe un butuc şi a aşteptat cu seninătate clipa decapitării, fără teama de moarte, fără nici o manifestare de violenţă, de ură sau de răutate. Această moarte jertfelnică a unui om nevinovat arată puterea credinţei, dar şi puterea legăturii lui de iubire prin rugăciune cu Hristos Cel jertfelnic. Sfinţii purtători de biruinţă, în general sfinţii militari, arată că biruinţa vine de la Dumnezeu, iar ei sunt doar vasul care poartă biruinţa. Biruinţa vine de la Hristos, Biruitorul păcatului, iadului şi morţii, dar purtătorii de biruinţă sunt cei prin care Dumnezeu lucrează în lume spre săvârşirea dreptăţii“.
Patriarhul Bisericii noastre a precizat că paraclisul istoric din Reşedinţa patriarhală a primit hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în urma consolidării acestuia de către domnitorul Gheorghe Duca (1673-1678). Mai târziu, în 1723, acest paraclis a fost reînnoit de către domnitorul Nicolae Mavrocordat (1715-1716, 1719-1730), în timpul păstoririi mitropolitului Daniil al Ungrovlahiei, primind şi hramul „Sfântul Prooroc Daniel“. Mai târziu, în 2008, când s-a înfiinţat aici Mănăstirea „Sfânta Cuvioasă Parascheva“, paraclisul a primit şi hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva“. După ample lucrări de restaurare în perioada 2009-2011, paraclisul a fost resfinţit pe 22 iulie 2011.