„Văzduhul duhovnicesc” al poetului Daniel Turcea

La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București a fost comemorat joi seara, 26 noiembrie 2015, poetul Daniel Turcea. În cadrul unei seri cultural-duhovnicești au fost aduse mărturii despre viața și zbaterea poetului care face transparente în lirica sa prezența și vecinătatea lui Dumnezeu față de om și creație. Publicul prezent a audiat și poezii ale lui Daniel Turcea, recitate de actori cunoscuți.

Seara cultural-duhovnicească dedicată poetului Daniel Turcea, intitulată „Văzduhul duhovnicesc”, a fost organizată la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București de părintele conf. dr. Gheorghe Holbea, prodecanul acestei instituții, și se înscrie într-un demers mai amplu de a re­aduce în conștiința studenților chipuri de poeți, filosofi și oameni de cultură care s-au apropiat de viața Bisericii și au exprimat în operele lor stări sufletești speciale, sentimente, dar și mărturii creș­tine. Poetul Daniel Turcea a fost comemorat de cei care l-au cunoscut și apreciat, dar și de persoane care au fost inspirate de lirica sa. 

Preotul şi poetul Sever Negrescu a spus că Daniel Turcea a fost un mărturisitor al credinței ortodoxe, în perioada regimului comunist, prin profunzimea spirituală a poeziei sale: „Poezia sa este o altă treaptă a rugăciunii și cred că nu greșesc dacă spun că volumul de poeme «Epifania», apărut pentru prima dată în 1978, poate să reprezinte o carte de rugăciune în special pentru scriitori și poeți, pentru că ei se apropie de Dumnezeu prin acest gen de poezie”. Arta lirică pare să fie o cale foarte potrivită de exprimare a vieții omului, a tainelor lui ascunse și a profunzimilor spirituale, care depășesc raționalitatea și materialitatea. „Poetul Daniel Turcea ne învață să iubim viața, ne vorbește foarte mult despre înviere, despre rugăciune, despre lumină și toate aceste lucruri pe care, dacă nu le găsim în inima noastră și le căutăm departe, dacă suntem abstracți, indiferenți și lipsiți de veghe, nu le vom găsi niciodată. Creștinismul este o transmitere a tainelor de la inimă la inimă și mai puțin o problemă a informației, a culturii, a filosofiei”, ne-a spus poeta Monica Patriche. În opera lui Daniel Turcea se observă o trecere de la lumea fizică, de la mineralitate și materialitate la „văzduhul duhovnicesc”, la imagini și idei desprinse de căderile lumii. „Majoritatea criticilor spun că Daniel Turcea a evoluat dinspre entropie spre epifanie, adică dinspre o poezie a teluricului și a instinctelor spre o poezie a mărturisirii. El este un om care a căutat întotdeauna adevărul pe care l-a mărturisit cu toată puterea ființei lui”, ne-a spus Virgil Borcan, scriitor și critic literar.

Mărturii despre cum era în viața de zi de zi poetul au fost date de arhitectul Bucur Crăciun: „Daniel Turcea nu era un om al căilor bătute. Era un om foarte sensibil, un cuvânt nelalocul lui sau aspru îl mâhnea, dar nu se supăra, nu avea o supărare mecanică. L-a supărat în schimb lumea fără Dumnezeu, care produce niște răsuciri și loviri ale sufletului omului”. Părintele Gheorghe Holbea a spus că poetul Daniel Turcea s-a apropiat de Biserică la sfaturile și rugăciunile mamei sale, după ce în prealabil a fost interesat de multe învățături care să îi ofere răspunsuri în căutarea absolutului. „După 1972 începe perioada creștină a poetului, când se apropie de Biserică și de Dumnezeu, mai ales prin rugăciunile mamei sale, care era fiică de preot. Între ascendenții săi, bunici, străbunici, neamuri mai îndepărtate, au fost opt preoți. Deci, consider că, într-un fel, el decantează liric experiența preoților din neamul său”, a spus părintele Gheorghe Holbea. În cadrul întâlnirii, poezii ale lui Daniel Turcea au fost recitate de scriitoarea Lidia Popița Stoicescu și actorii: Ana Calciu, Brândușa Mircea și Afrodita Androne. Daniel Turcea s-a născut la 22 iulie 1945, la Târgu Jiu, și a murit la 28 martie 1979, la Mănăstirea Cernica. Principalele sale volume de poezii sunt „Entropia” (1970) și „Epifania” (1978).