De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Viaţa şi Acatistul Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica
La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Viaţa şi Acatistul Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica, în noua colecţie de "Acatiste şi Vieţi de Sfinţi". Lucrarea poate fi achiziţionată de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria "Ortodoxia" (Calea Victoriei nr. 45, lângă Biserica Kreţulescu), prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum și de la pangarele bisericilor şi mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica a fost român de neam, din părţile Ardealului. S-a născut din părinţi cucernici şi iubitori de Dumnezeu, în anul 1730, într-o familie evlavioasă din Săliştea Sibiului. Încă din fragedă vârstă, fiind plin de râvnă pentru Dumnezeu, dorea să vieţuiască după rânduiala călugărească a Părinţilor din Sfântul Munte Athos. Dar, din pricina prigoanei din Ardeal împotriva Ortodoxiei şi a monahismului, la vârsta de 19 ani a trecut în Ţara Românească. Ajunge până la urmă în Sfântul Munte, unde devine monah şi preot. Pe parcursul anilor merge, împreună cu ucenicii săi, pe la mai multe mănăstiri româneşti, la Schitul Vărzăreşti din Vrancea, apoi în Moldova, unde s-au aşezat pe rând la mănăstirile Dragomirna, Secu şi Neamţ.
Ajuns la Bucureşti, Mitropolitul Ţării Româneşti, Grigorie al II-lea, îi cere să nu mai plece în Athos, ci să rămână în Ţara Românească pentru a întemeia obşte de călugări, după cum făcuse şi Cuviosul Paisie în Moldova. Pe ostrovul Cernicăi, a trebuit să-şi croiască singur cărare, tăind cu toporaşul mărăcinii. Când a intrat în biserică, cuviosul a văzut în Sfântul Altar un şarpe mare încolăcit lângă Sfânta Masă, căruia i-a zis cu blândeţe: "Puiul tatii, până acum ai locuit tu aici, iar acum să mi te duci, că avem să locuim noi", iar fiara s-a supus îndată şi s-a dus. În timp, obştea a ajuns să numere peste o sută de fraţi. Când obştea s-a înmulţit, cuviosul a primit în ascultarea sa şi Mănăstirea Căldăruşani, unde a dus călugări de la Cernica.
Cuviosul Gheorghe de la Cernica s-a mutat la Domnul în anul 1806, în ziua de 3 decembrie, fiind cinstit de toţi ca un mare nevoitor şi părinte duhovnicesc.