Vizită în imperiul artei

Din Craiova au plecat peste hotare numeroşi artişti grei ai lumii. Theodor Aman, Eustaţiu Stoenescu şi Ion Ţuculescu sunt doar câţiva dintre ei. Despre moştenirea pe care au lăsat-o aceştia şi despre valenţele religioase regăsite în arta olteană ne-a vorbit Florin Rogneanu, directorul Muzeului de Artă din Craiova.

Ce poate oferi astăzi Muzeul de Artă din Craiova marelui public?

După Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, Muzeul de Artă din Craiova are cea mai valoroasă galerie de artă naţională. Aici se găsesc cei mai mari artişti care au marcat evoluţia artei româneşti, începând din secolul al XIX-lea şi până în jurul anilor 1960, pe care noi îi prezentăm aproape monografic. Există un spaţiu special pentru opera lui Constantin Leca cu lucrări începând din 1833 şi până în 1850, apoi o întreagă sală Theodor Aman şi trebuie să amintim aici că Muzeul de Artă din Craiova deţine cea mai importantă colecţie Aman de pictură şi grafică după cea de la Bucureşti, de când artistul avea 16 ani, de la primele sale acuarele şi până la câteva capodopere care au marcat pictura istorică românească, cum ar fi lucrarea "Vlad Ţepeş şi solii turci". O altă piesă de valoare a marelui artist este "Hora Unirii", care a fost realizată în 1857, când acesta venise în Craiova la fratele său Alexandru şi a luat parte la întâlnirea populară cu torţe, din faţa Şcolii Centrale, actualmente Colegiul Naţional Carol I. În partea stângă a tabloului sunt reprezentaţi membrii familiei Aman împreună cu pictorul care participă activ la acest entuziasm general. Pentru noi, oltenii, tabloul este deosebit de important din punct de vedere documentar, constituind singura imagine care ni s-a păstrat cu vechea clădire a Şcolii Centrale.

Ţuculescu, medicul artelor frumoase

Dacă ar fi să faceţi o prezentare a ansamblului artei olteneşti, cu cine aţi începe?

Suntem singurul muzeu din România care prezentăm o sală monografică dedicată lui Eustaţiu Stoenescu. Una din importantele sale realizări este şi pictarea Bisericii "Sfântul Gheorghe Nou" din Craiova. Este o lucrare la care a stăruit nu mai puţin de treizeci de ani. Primele schiţe datează de prin 1915-1916, iar lucrările au început prin 1920-1927. Printre altele, Stoenescu a acordat un sprijin considerabil tinerilor artişti olteni. Unul dintre aceştia, Jan Niţescu, s-a pregătit chiar în atelierul lui de la Paris, înainte de a intra la Academia Julien. De la acesta avem un tablou cu străzile Parisului, pictat de la balconul atelierului lui Stoenescu. Mai mult decât atât, Stoenescu a reuşit să organizeze două mari expoziţii destinate exclusiv artiştilor olteni, craioveni în special. Este vorba de "Expoziţiile Cercului Artistic Oltean", unde a debutat şi Ion Ţuculescu. Acesta poate fi considerat unul dintre cei mai mari artişti contemporani români, creaţia sa este un unicat chiar şi în evoluţia artelor universale. Este un pictor care a avut un succes enorm, mai ales post-mortem. Muzeul de Artă din Craiova deţine cea mai mare şi cea mai valoroasă colecţie din ţară a lui Ion Ţuculescu. Această moştenire se datorează fostei directoare Nicol Borteş, care, împreună cu colectivul de muzeografi, a reuşit să achiziţioneze lucrări de la Ion Ţuculescu şi, după aceea, de la soţia acestuia, Maria Ţuculescu, înainte de a se deschide marea expoziţie de la Dalesc din 1966. Artistul a avut un statut mai aparte pentru că era medic, făcuse două facultăţi, cea de Medicină Generală şi cea de Balneologie. Era considerat cel mai bun balneolog din România. După prima expoziţie, pe care a avut-o sub îndrumarea profesorului său de la Carol I, Ion Ciolacu, i s-au achiziţonat toate lucrările. S-au mai păstrat însă câteva piese din această perioadă de început, şi chiar din perioada în care era elev sau când a studiat cu Eustaţiu Stoenescu, care l-a luat în atelierul său. Ba mai mult, pentru că tot am vorbit de Biserica "Sfântul Gheorghe Nou", în partea dreaptă, unde se află icoana hramului, cel care i-a pozat artistului pentru Sfântul Gheorghe a fost chiar Ion Ţuculescu. Lucrul acesta este mai puţin evident astăzi, din cauza straturilor de culoare şi a luminii de interior, dar poate fi văzut desenul pregătitor în cartea pe care a tipărit-o V.G. Paleolog în 1947 şi în care apare de fapt şi primul mare studiu asupra operei cu caracter bisericesc a lui Eustaţiu Stoenescu.

"Arta religioasă, punct de plecare pentru arta cultă"

Ce legătură există între arta sacră şi cea cultă?

Avem în galeria de artă naţională, în sălile de artă feudală, o icoană foarte interesantă pe o temă tradiţională, este vorba de "Sfântul Haralambie călcând peste simbolul ciumei". Ei bine, vedem că pictura şi arta românească au evoluat foarte mult în decursul timpului, la fel ca arta şi pictura din Europa. Acest parcurs ajunge la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea la simbolism. În pictura românească, artistul care face această trecere este Theodor Pallady. Muzeul de Artă din Craiova deţine o colecţie importantă din opera sa. Printre piesele care se găsesc la noi şi care-i poartă semnătura putem găsi simboluri cu totul inedite, de exemplu simbolul şarpelui din lucrarea "Cleopatra". Iată cum arta religioasă şi tot ceea ce a cuprins ea constituie de fapt puncte de plecare pentru evoluţia artei culte, este un adevărat reper.

Unele elemente decorative din arta religioasă le vom găsi şi în arta cultă românească. De exemplu, simbolul frunzei de viţă-de-vie, un simbol tipic brâncovenesc, se poate întâlni într-un tablou făcut în perioada studiilor de Theodor Aman la Paris, 1950-1957, este o natură statică în care întreaga suprafaţă este ocupată de frunzele de viţă-de-vie şi de spectacolul acestora. Apoi, elementul decorativ al rozelor, pe care îl găsim tot în gramatica cantacuzin-brâncovenească. Iată cum elemente decorative au pătruns din arta religioasă în arta cultă şi chiar au fost dezvoltate. Un alt simbol este cel al bujorului. Avem un tablou, pictat de Nicolae Tonitza, intitulat chiar "Bujorii". Aici aproape întreaga suprafaţă este ocupată numai de spectacolul acesta al florescenţei bujorului.

Colecţiile particulare şi circuitul universal

Care este secretul achiziţionării unui exponat valoros?

Valorile artei româneşti încep să se aşeze la locul lor. Deoarece, de-a lungul timpului, lucrările marilor noştri artişti nu au ieşit peste graniţe, nu au ieşit la marile case de licitaţie, ne putem bucura şi astăzi de ele. Preţurile lor variază între 4 şi 10 mii de dolari, după cum se poate vedea în dicţionarele de cote, cele mai complete fiind cele de la Editura Acou. La marii artişti, preţurile ating cote aproape de neconceput. La astfel de licitaţii, muzeele nici măcar nu se puteau gândi că ar putea să participe. În această situaţie, noi trebuie să căutăm alternative. Prima ar fi cercetarea de muzeu. Descoperirea unor lucrări ale acestor mari maeştri, care au ajuns, poate, în diferite locuri unde respectivii proprietari nu sunt conştienţi de adevărata lor valoare. Apoi mai sunt donaţiile. Indiferent de valoarea exponatului, există şi o latură sentimentală care îi caracterizează pe donatori. În fiecare an beneficiem, prin relaţiile cu colecţionarii, cu iubitorii de artă, de foarte importante donaţii. Astăzi, când preţurile la tablourile lui Eustaţiu Stoenescu au sărit de 10 mii şi mai bine de euro, muzeul nostru a primit o donaţie de piese semnate de artist de la o familie din Craiova. Ei şi alţii ca ei sunt conştienţi că muzeul este cel mai bun păstrător al capodoperelor, cel care asigură nemurirea acestor piese. De exemplu, în galeria de artă universală avem exponate chiar de la începutul secolului al XV-lea, care se păstrează în perfectă stare. Prin urmare, lucrările respective, una este să stea într-o colecţie particulară şi alta este să intre în circuitul universal de valori. Odată cu aceste mari expoziţii se tipăresc şi importante cataloage sau albume, prin care imaginea operei circulă foarte mult în lume şi-şi sporesc valoarea. Anul trecut am găzduit expoziţia Georgetei Gabrovski. După eveniment, artista a insistat să doneze o lucrare pe care ne-a lăsat să o alegem, pentru simplul fapt că a fost elevă a Colegiului Naţional Carol I din Craiova.

"Acest imperiu extrem de dinamic al artei"

Ce le puteţi recomanda celor care vă trec pragul pentru prima dată?

În primul rând le-aş recomanda să aibă o stare sufletească adecvată, o pregătire şi o linişte interioară pentru a intra în acest imperiu extrem de dinamic al artei, care te aşază pe drumul meditaţiei de când intri şi până ce ieşi. Un vizitator nu trebuie niciodată să uite că în spatele unei imagini se ascunde de fiecare dată un anumit mod de a gândi. În felul acesta, cel ce intră într-un muzeu, întâlnindu-se cu operele a câteva zeci sau sute de artişti, are şansa să fie ca o albină, să acumuleze de la fiecare acel punct de vedere prin care s-a aşezat în legătură cu lumea. Dacă ar fi să discutăm filosofic, am putea spune că, în momentul în care ai plecat dintr-un muzeu de artă, devii un cumul de gândire şi de puncte de vedere asupra lumii pe care ţi le propun artiştii şi asupra cărora urmează să meditezi clipe bune.