De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Vizită pastorală la Gepiş
În Duminica a XII-a după Rusalii, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în mijlocul preoţilor şi credincioşilor din cadrul Protopopiatului Tinca. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de 14 preoţi şi trei diaconi, în biserica cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Parohia Gepiş.
Satul Gepiş este o aşezare veche românească, despre care deţinem date istorice încă din anii 1383 şi 1395, când voievodul Gheorghe al Gepişului obţine de la Episcopul Ioan de Zudar diploma de nobil şi satul lui Ilie (vechiul nume al Gepişului) cu vreo zece gospodării iobăgeşti. Acest Gheorghe al Gepişului se crede că ar fi fost feciorul lui Petru, voievodul de la Vintere. Ca aşezare geografică, Parohia Gepiş este situată la sud de municipiul Oradea, la o distanţă de 28 de kilometri. Că este o veche parohie ortodoxă o demonstrează faptul că nu s-au ivit probleme la reîntregirea Bisericii din anul 1948. Lucrări de restaurare la biserică Actuala biserică a fost construită în anii 1928-1929, în stil gotic, sub pastoraţia preotului Marţian Andru, având hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil". Biserica este zidită din cărămidă şi acoperită cu tablă zincată. Ea a fost construită pe locul unei biserici vechi de lemn, aceasta la rândul ei fiind construită din materialul unei alte biserici mai vechi, despre care se crede că a fost construită pe la 1727. De-a lungul anilor, bisericii i s-au adus numeroase îmbunătăţiri, fiecare dintre preoţii slujitori punându-şi amprenta asupra sa şi asupra vieţii bisericeşti îndeosebi. Din anul 2000 până astăzi parohia este păstorită de preotul Gheorghe-Daniel Dindelegan cu realizări de excepţie în plan pastoral-misionar şi administrativ-gospodăresc, ajutat îndeaproape de membrii Consiliului şi Comitetului Parohial. În ciuda faptului că parohia este formată dintr-o comunitate mică, în tot acest timp s-au desfăşurat ample lucrări de restaurare şi înnoire atât a lăcaşului de cult, cât şi a casei parohiale, iar în anul 2003 s-a ridicat în curtea bisericii şi s-a sfinţit un monument închinat eroilor neamului românesc căzuţi în Primul şi al Doilea Război Mondial. Urmează ca în perioada imediat următoare biserica să fie împodobită şi cu pictură nouă. "Redaţi în viaţă, cu păcatele iertate" Preasfinţitul Sofronie a fost întâmpinat cu mare cinste, în sunetul clopotelor, de copii şi tineri îmbrăcaţi în straie populare, care i-au oferit flori, de soborul de preoţi şi diaconi, precum şi de o mulţime de credincioşi. Cu această ocazie a avut loc sfinţirea unei troiţe noi din lemn sculptat, ridicată în apropierea bisericii de către părintele paroh şi bunii credincioşi ai parohiei. În cadrul Sfintei Liturghii, imediat după citirea Sfintei Evanghelii, PS Sofronie a rostit un bogat cuvânt de învăţătură, în care a tălmăcit pericopa evanghelică: "În tânărul fiu mort al văduvei din Nain este starea noastră, este firea noastră omenească, fire căzută, bolnavă, moartă, pe care vine Hristos s-o învieze prin aceea că se atinge de ea; nu numai că se atinge, ci şi-o ia asupră-Şi, îşi ia firea omenească". PS Sofronie a remarcat: "Iată cum păcatul, care înseamnă moarte, are totuşi un leac. Iată cum moartea, care înseamnă sfârşit şi despărţire tragică, are un leac, are un antidot, iar leacul acesta este puterea Fiului lui Dumnezeu sau harul Duhului Sfânt". Preasfinţitul Sofronie a mai arătat că mama tânărului mort poate simboliza "chiar Biserica văduvită de moartea fiecăruia dintre noi prin păcat, care plânge după fiecare dintre noi, care suntem fiii ei, atunci când murim prin păcat. Hristos Domnul ne întoarce şi ne aduce din nou şi ne dăruieşte mamei acesteia a noastre duhovniceşti, Biserica, de care noi avem atâta nevoie şi care ne poartă pe noi la sânul ei şi care, de bună seamă, se bucură atunci când suntem redaţi în viaţă, adică cu păcatele iertate. În felul acesta, în pericopa evanghelică pe care am ascultat-o ne regăsim cu toţii. Toţi suntem morţi prin păcat, toţi avem nevoie de Hristos care să ne vindece, să ne învieze şi toţi primim prin puterea lui Hristos, prin lucrarea lui Hristos, mântuirea". Ortodoxie vie, mărturisitoare În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa a hirotonit întru preot pe părintele diacon Alin Sonea, cadru didactic la Liceul Teologic Ortodox "Episcop Roman Ciorogariu" din Oradea, pentru Paraclisul "Sfântul Iacob, fratele Domnului" din cadrul instituţiei de învăţământ teologic preuniversitar din eparhie, şi a hirotesit pe părintele paroh Gheorghe Daniel Dindelegan întru iconomstavrofor, pentru întreaga lucrare pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească desfăşurată în parohie. Părintele Vasile Popa, protopopul Tincăi, a adresat, în numele credincioşilor Parohiei Gepiş, dar şi al preoţilor din cadrul Protopopiatului Tinca, un cuvânt de bun venit chiriarhului Oradiei. Apoi a amintit faptul că în ultimii 123 de ani, în Parohia Gepiş au slujit doar patru preoţi, ceea ce demonstrează destoinicia, devotamentul şi credinţa atât a preoţilor, cât şi a credincioşilor acestei parohii. Părintele Gheorghe-Daniel Dindelegan, parohul Gepişului, în cuvântul său, a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul şi toate darurile pe care cu îmbelşugare le-a revărsat peste această comunitate de buni creştini. Apoi i-a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru osteneală şi prezenţă, pentru distincţia acordată, subliniind faptul că ea este simbol al vredniciei tuturor credincioşilor pe care îi păstoreşte, dar şi pentru dragostea şi disponibilitatea ce le-a manifestat faţă de puţinii, dar bunii şi râvnitorii credincioşi ai Parohiei Gepiş. În cuvântul de încheiere, PS Sofronie a adus mulţumire lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate peste Eparhia Oradiei: "Se împlinesc în anul acesta nouăzeci de ani de la reînfiinţarea Episcopiei noastre şi suntem, aşa cum am fost pe parcursul întregului an, şi mai ales acum în aceste clipe când ne pregătim de încheierea jubileului, în adâncă rugăciune de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra Ortodoxiei din Crişana vreme de veacuri şi, mai cu seamă, în ultimii nouăzeci de ani. Ortodoxie mărturisitoare, ortodoxie care a devenit, în ciuda loviturilor de toate felurile pe care le-a primit în cursul istoriei, o ortodoxie vie, care şi astăzi, prin dumneavoastră, cei de acum, mărturiseşte înaintea lumii de vredniciile înaintaşilor şi de darurile cu care Dumnezeu a înzestrat poporul român". În final, ierarhul Oradiei l-a felicitat pe părintele paroh la împlinirea a zece ani de slujire preoţească şi a încurajat pe mai departe mica comunitate de creştini a Parohiei Gepiş, arătând că "întotdeauna, acolo unde din punctul de vedere al criteriilor umane se văd împuţinări sau se mărturisesc numere mici sau aparenţe mai slabe, acolo se dăruiesc multe daruri duhovniceşti, multă credinţă, multă hărnicie şi multă dărnicie".