De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
„Vocaţia omului este comuniunea cu Dumnezeu în timp şi în veşnicie”
În ziua praznicului Întâmpinării Domnului, marţi, 2 februarie 2021, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că sărbătoarea Întâmpinării Domnului sau a prezentării Pruncului Iisus la templul din Ierusalim ne arată că vocaţia omului este aceea de a-L întâmpina pe Dumnezeu și de a-L primi în sufletul şi în viaţa sa.
Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că în momentul în care Dreptul Simeon L-a luat în braţe pe Pruncul Iisus, el L-a văzut cu ochii săi trupeşti pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii. De asemenea, a arătat că Dreptul Simeon a cerut de la Dumnezeu dezlegare sau eliberare de greutăţile bătrâneţilor, cu credinţa că trecerea sa prin moarte va fi o trecere la viaţa veşnică. „În Evanghelie se spune că Dreptul Simeon a cerut eliberare în pace de la Dumnezeu. «Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace» (Luca 2, 29). Moartea fizică, paşnică, pe care el o cere este o eliberare a sa de greutăţile bătrâneţii. Acatistul acestei sărbători mai precizează ceva important, şi anume că, în rugăciunea sa, Dreptul Simeon nu cere doar ca el să moară liniştit, în pace, ci şi să treacă la viaţa veşnică. Această precizare este foarte importantă, deoarece pacea o are omul numai când se odihneşte în Dumnezeu, când sufletul său se odihneşte în iubirea veşnică sau eternă a lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.
Făcând referire la profeţiile Dreptului Simeon în momentul prezentării Pruncului Iisus la templul din Ierusalim, Patriarhul României a reliefat că acestea ne arată că Domnul Iisus Hristos are o misiune de împlinit ca Mântuitor al lumii: „Mesia, Unsul lui Dumnezeu, intră într-o lume a păcatului, a suferinţei şi a morţii şi El va birui păcatul prin sfinţenie şi moartea prin Înviere, va birui păcatul neascultării oamenilor de Dumnezeu prin ascultare smerită şi sfântă «până la moarte şi încă moarte pe cruce» (Filipeni 2, 8)”.
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Dreptul Simeon L-a ţinut pe braţele sale pe Cel care ţine în mâinile Lui universul: „Aici vedem marea taină a smereniei şi a iubirii milostive a Fiului lui Dumnezeu, Care din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor S-a făcut tocmai ceea ce iubea, adică Om. Dreptul Simeon bătrânul ţine în braţele lui pe Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu. El a văzut cu ochii fizici, trupeşti, ceea ce secole de-a rândul diferiţi proroci ai Vechiului Testament au văzut doar cu ochii sufleteşti, cu ochii duhovniceşti. Dreptul Simeon Îl întâmpină pe Prunc, iar Pruncul îl întâmpină pe Dreptul Simeon, arătând astfel că vocaţia omului este comuniunea cu Dumnezeu în timp şi în veşnicie”.
Privitor la Dreptul Simeon şi la Prorociţa Ana, Preafericirea Sa a precizat că ei reprezintă toate generaţiile care aşteptau venirea lui Mesia, însă nu într-un mod pasiv, ci prin rugăciune, post, citirea Sfintelor Scripturi, prin vieţuire sfântă şi în multe privegheri. „În ei se concentrează cuvintele din Vechiul Testament: «Aşteptând am aşteptat pe Domnul» (Psalmul 39, 1). Această aşteptare activă prin post, prin rugăciune şi cu multă evlavie şi speranţă face din Dreptul Simeon şi din Prorociţa Ana dascăli ai credinţei, ai evlaviei, ai postului, ai rugăciunii şi ai aşteptării întru speranţă, ca făgăduinţele pe care Dumnezeu le face oamenilor să se împlinească, să devină o realitate”, a explicat Patriarhul României.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai evidenţiat că praznicul Întâmpinării Domnului ne arată rostul vieţii omului credincios: „Această reciprocă întâmpinare între Dumnezeu şi om se vede atunci când intrăm în biserică şi ne închinăm la icoana Mântuitorului Iisus Hristos şi la icoana Maicii Domnului. Suntem întâmpinaţi de Hristos în biserică prin Evanghelia Sa. De aceea, atunci când se citeşte Evanghelia, ne ridicăm în picioare, Îl întâmpinăm pe Hristos prezent în Evanghelie şi El ne întâmpină pe noi, dacă o ascultăm cu evlavie şi cu desăvârşită luare aminte. Ne întâmpină Hristos şi noi Îl întâmpinăm pe El prin toate rugăciunile Bisericii, prin împlinirea poruncilor Lui, dar mai ales prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său (...). Întâmpinându-L cât mai des pe Hristos în această viaţă pământească, prin rugăciune, prin Sfintele Taine şi prin faptele bune, noi ne obişnuim să fim pururea cu Dumnezeu şi să simţim bucuria, pacea şi fericirea pe care au simţit-o Dreptul Simeon şi Prorociţa Ana când I-au întâmpinat pe Pruncul Iisus, pe Maica Domnului şi pe Dreptul Iosif la templul din Ierusalim”.
La final, Patriarhul României a precizat faptul că sărbătoarea Întâmpinării Domnului este menţionată încă din secolul al 4-lea de către Egeria, o femeie credincioasă din Occident, care a făcut un pelerinaj la Ierusalim între anii 382 şi 384 şi care a scris apoi un jurnal al pelerinajelor la Locurile Sfinte. De asemenea, sărbătoarea mai este menţionată în scrierile Sfântului Chiril al Ierusalimului, precum şi într-o predică a Sfântului Ioan Gură de Aur de la sfârşitul secolului al 4-lea.