Volum cu studii despre binecredinciosul voievod Matei Basarab

Această nouă apariție la Editura Arhiepiscopiei Târ­goviștei este dedicată binecredinciosului voievod Matei Basarab, cel care a creat „cea mai națională epocă în istoria noastră” și „cea mai frumoasă epocă de prosperitate a țării”, cum spunea Mihai Eminescu, sau „un alt Mihai Voievod”, cum a mai fost denumit.

Volumul, ce cuprinde, în cele 500 de pagini ale sale, studii ale unor personalități importante, de pe plan națio­nal, cu privire la viața și activitatea voievodului Matei Basarab, se constituie într-un omagiu pe care Editura Arhi­episcopiei Târgoviștei, la ini­țiativa Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nifon, Arhi­episcopul Târgoviștei și Exarh patriarhal, i-l aduce marelui voievod, cu prilejul celor 390 de ani de la urcarea sa pe tronul Țării Românești.

Important promotor al autenticei spiritualități ortodoxe, Matei Voievod Basarab a fost unul dintre marii protectori și sprijinitori ai culturii românești, important ctitor de biserici din trecutul nostru și un destoinic și înțelept susținător al tipăririi de carte, căci, prin bunăvoința lui, tiparul s-a reîntors la Târgo­viște cu ajutorul Mitropolitului român Petru Movilă al Kievului (1635). S-a remarcat, asemenea bazileilor bizantini, prin sprijinirea Ortodoxiei universale, aprofundarea spirituală, ctitorirea a numeroase lăcașuri de cult, înflorirea culturală și artistică, dezvoltarea economică și rezistență politică, precum și prin aprofundarea juridico-legislativă, pentru că lui i se datorează introducerea, la noi, a primei legislații scrise, prin intermediul „Pravilei mici” (tipărită la Mănăstirea Govora, 1640) și a „Îndreptării legii” (Târ­goviște, 1652).

Arhiepiscopul Târgoviștei a evidențiat în Precuvântarea volumului că „înflorirea culturală și aprofundarea spirituală din timpul lui Matei Basarab au dus la închegarea unei adevărate școli artistice, fără de care nu ar fi fost posibilă marea dezvoltare a culturii din timpul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, chiar a celebrului stil brâncovenesc, și nici apariția Bibliei de la București în timpul lui Șerban Cantacuzino (1688)”.