Zile de sărbătoare la Mănăstirea Văratec

De praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul istoric al Mănăstirii Văratec, maici și sute de credin­cioși au participat la sfintele slujbe săvârșite de către Înaltprea­sfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, și Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix. 

În fiecare an, Mănăstirea Văratec din județul Neamț îmbracă timp de 3 zile veșminte de sărbătoare. Cre­dincioșii din împrejurimile Neamțu­lui s-au adunat joi, 15 august, la hramul principal al așezământului monahal, „Adormirea Maicii Domnului”, ca apoi, în 16 august, să participe la sfintele slujbe săvârșite în cinstea Sfântului Iosif de la Văratec, fondatorul mănăstirii, iar în 17 august să înalțe rugăciuni Sfântului Gheorghe Pelerinul, ale cărui sfinte moaște se află în ansamblul monahal de la Văratec.

Joi dimineață, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a săvârșit Sfânta Liturghie, dimpreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim. Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de Înaltpreasfințitul  Părinte Teofan, care a explicat că este bine să avem icoana Maicii Domnului în toate locurile în care ne aflăm: „Este bine să avem icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în toate locurile în care ne aflăm, în casa proprie sau la locul de muncă, pentru ca, atunci când avem o decizie de luat, o hotărâre, când dorim să mergem într-o anumită direcție, privim la Maica Domnului și ea, îndreptând mâna spre Dumnezeiescul Prunc, ne spune, pentru situația respectivă: «Faceți ce vă va spune El». Și sunt atâtea cuvinte de foc, de aur, adânci, care ne pot hrăni și inspira și ajuta în viața pe care o avem. «Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați - și cine nu este ostenit și împovă­-rat! - și Eu vă voi odihni pe voi. Îndrăzniți, nu vă temeți. Eu sunt cu voi», spune Domnul Hristos în fiecare situație și împrejurare în care ne aflăm”.

Resfințire de biserică 

În cea de-a doua zi din cadrul sărbătorilor de la Văratec, vineri, 16 august, a fost resfințită Biserica „Schimbarea la Față a Domnului” din cadrul ansamblului monahal. 

Programul a început joi, 15 august, cu slujba Privegherii în cinstea Sfântului Cuvios Iosif, ctitorul și duhovnicul sfintei mănăstiri.

Vineri, de sărbătoarea sfântului, a avut loc slujba de sfințire a bisericii cu hramul „Schimbarea la Față a Domnului”. Slujba a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, împreună cu Prea­sfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix.

După ce ierarhii au sfințit zidurile exterioare cu Sfântul și Marele Mir, cei prezenți s-au îndreptat spre Sfântul Altar, unde au avut loc binecuvântarea și pecetluirea Sfintei Mese.

În continuare, clericii, obștea monahală și credincioșii au mers în procesiune până în curtea mănăstirii, pentru a participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvâr­șită de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, împreună cu Înaltprea­sfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, și Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix. Cei prezenți au putut să se închine la moaștele Sfinților Iosif și Gheor­ghe Pelerinul.

Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim: „Asta ne învață Cuviosul: de vreme ce faci faptele bune și virtuțile, ești un om liber, și când ești liber, intri în spațiul lui Dumnezeu, deoarece în Dumnezeu este spațiu suficient, numai noi să îl ocupăm. De vreme ce lucrezi poruncile și faci cele ce trebuie să faci în această viață. Deci, învățați virtuțile de la cuvioși. Sfântul, în rugăciunile sale, nu cere nimic. Nu cere nimic pentru sine, pentru faptul că el s-a uitat pe sine și face totul pentru celălalt, pentru Dumnezeu, pentru mănăstirea lui și pentru țara lui. Când au simțit cuvioșii că s-au întâlnit cu Dumnezeu? Atunci când o aripă a îngerilor i-a atins și le-a transmis darul Duhului Sfânt. Iar ei au intrat în relație directă cu Dumnezeu. Deci când te rogi, intri în relație directă cu Dumnezeu. Când împlinim faptele bune și virtuțile, intrăm în relație directă cu Dumnezeu. Când citim Sfintele Scripturi. Sfânta Scriptură sau orice carte ziditoare de suflet, intrăm în relație directă cu Dumnezeu”.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a vorbit în cuvântul său despre sfinții prăznuiți: „Patru lucruri observăm în viața și lucrarea Sfinților Brâncoveni, care ar trebui să fie lucrarea familiilor noastre. Domnitorul cu Doamna sa, Maria, au avut unsprezece copii. Copiii, în familie, primul lucru binecuvântat al celor care se căsătoresc. Sfântul Constantin Brâncoveanu, în al doilea rând, era foarte priceput în cele ale gospodăriei, ale bunurilor materiale, pe care le lucra, le coordona. A fost unul dintre cei mai mari bogați ai timpului său, neuitând de săraci, arătând datoria creștinului mirean de a se îngriji de bunurile materiale, necesare lui și să fie milostiv cu cei săraci. În al treilea rând, Sfântul Constantin Brâncoveanu și-a asumat slujirea la care a fost rânduit de Dumnezeu. Așa cum se cuvine și pentru noi cei din lume, să ne asumăm cu responsabilitate slujirea pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o. Și în al patrulea rând, toate cele trei amintite au fost așezate sub egida unei credințe de nezdruncinat în Dumnezeu. Așa cum se cuvine să fie și cu noi, oamenii din lume.

Sfântul Cuvios Iosif, model pentru călugări și pentru călugărițe și, prin extensiune, și pentru noi, cei din lume.  În două privințe, Sfântul Iosif s-a ostenit și le-a îndrumat pe măicuțele de la Mănăstirea Văratec la începuturile sale și dincolo de veac, le arată și astăzi și tuturor călugărilor și călugărițelor, că două lucruri sunt importante, rugăciunea cea de foc și citirea Sfinților Părinți.

În cadrul slujbei, ieromonahul Ștefan Mihalachi, slujitor al mănăstirii, a primit hirotesia întru protosinghel.

La sfârșitul slujbei, drept răsplată pentru efortul depus în lucrările de înnoire ale Bisericii „Schimbarea la Față a Domnului”, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a oferit stavroforei Iosefina Giosanu, stareța mănăstirii, dar și tuturor celor care s-au implicat în aceste lucrări, distincții de vrednicie.