Pasiunea scriitoarei şi profesoarei Ioana Revnic de a spune „povești pentru suflet” a condus-o către un nou proiect, intitulat „Bucurie după Liturghie”, prin intermediul căruia, în vara aceasta, a ajuns în Parohia Poienarii Burchii din Protopopiatul Ploiești Sud. În acest fel a implicat mai mulți copii în activități folositoare pentru suflet și minte.
Coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”, Ioana Revnic, organizează împreună cu colaboratorii ei ateliere de povești și concursuri de creație pentru copii, adolescenți și chiar pentru adulți. „Poveștile au legătură și cu meseria mea. Am fost educatoare și învățătoare, sunt profesoară, iar povestitoare am devenit de când lucrez la Liceul Pedagogic Ortodox «Anastasia Popescu» din București. Aici, o fetiță din clasa pregătitoare mi-a dat într-o zi diploma de «Profesoară de povești», la care țin mai mult decât la diplomele mele de doctorat și de post-doctorat. Cred că toți avem nevoie de povești. Mai ales de acelea care ne amintesc că alegerea binelui este cea mai bună alegere și că poate să fie mereu făcută”, spune Ioana Revnic.
Proiectul „Spune-mi o poveste pentru suflet” (SOPS) a început în anul 2018 și, treptat, în cadrul său au fost introduse și concursuri pentru copii. Astfel, în anul 2020, primul an al pandemiei, când atelierul s-a desfășurat pe zoom, Ioana a hotărât ca, pe lângă povești, „să facem și altceva care să îi bucure și să îi preocupe pe copiii destul de speriați și izolați. Atunci, în luna mai, scriitoarea și ilustratoarea de cărți pentru copii Veronica Iani, prietena mea și colaboratoarea permanentă a proiectului SOPS, a venit cu ideea să facem un concurs, iar câștigătorii să fie anunțați de Ziua Copilului. Tema acestuia era «Copilăria este bucuria» și avea două secțiuni: Arte plastice și Literatură. Am primit peste 200 de desene și de compuneri. Jurizarea a fost foarte dificilă; în plus, am muncit zi și noapte pentru a realiza o broșură cu toate lucrările participanților”.
După acest prim concurs au urmat alte 20 de ediții cu diverse teme, cum ar fi: „Născuți din inimă” (dedicat adopțiilor), „Ștefan, Ștefan, Domn cel Mare”, „Minunile din jurul nostru”, „Învață de la toate”, „Cealaltă Bucovină”, „Putna 1871: Serbarea tuturor românilor”, „Recunoștință profesorului meu” etc. La acestea au participat peste 2.250 de copii din România, Republica Moldova, Ucraina, Italia, Franța, Elveția, Olanda, Belgia.
„Bucurie după Liturghie”
Cel mai recent proiect al Ioanei Revnic, intitulat „Bucurie după Liturghie”, este unul de succes deja în rândul comunităților din parohiile bucureştene și împrejurimi. Acest proiect este destinat comunităților parohiale, de aceea dimensiunea catehetică e importantă. Domeniul de activitate este educația non-formală, iar activitatea se desfășoară sub formă de ateliere interactive de povești pentru copii, dar cei mici au parte şi de activități practice, jocuri și multe surprize. Scopul este înțelegerea vieții creștine, prin intermediul unor povestiri formatoare, precum și cultivarea dorinței de a duce, azi, o viață creștină. În esență, prin intermediul atelierelor de povești se urmărește apropierea copiilor de Biserică. Și, alături de ei, pe părinții lor. Activitățile din cadrul proiectului sunt complementare celor desfășurate, deja, în comunitățile parohiale și/sau la școală.
„Proiectul-pilot a început în Parohia Poienarii Burchii, Protoieria Ploiești Sud din Arhiepiscopia Bucureștilor, unde slujește pr. Marius Curelea. Este realizat în colaborare cu Asociația «Spune-mi o poveste pentru suflet», pe care o conduc. Am simțit, la Poienarii Burchii, multă, multă pace. Și am descoperit oameni care vor să conlucreze. Prima întâlnire cu copiii a avut loc în Duminica Sfinților Români. Am avut-o alături pe Veronica Iani, scriitoare și ilustratoare de cărți pentru copii, care a scris o poveste destinată exclusiv atelierului SOPS: Povestea iei - o istorioară despre rădăcini, despre dragostea de familie. Tema a fost «SânzIEne de poveste». Am ales-o cu gândul la sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, când sunt Sânzienele și Ziua Iei, dar și la Duminica Sfinților Români”, ne-a detaliat Ioana Revnic.
Despre activitățile desfășurate în cadrul Parohiei Poienarii Burchii, pr. Marius Curelea spune că „sunt momente de bucurie, în care copiii interacționează foarte bine cu doamna Ioana Revnic și, pe lângă tema zilei din povestea respectivă, copilașii învață despre cooperare, iertare, bunătate etc. Activitățile doamnei Ioana aici sunt un dar oferit de Dumnezeu comunității noastre, deschiderea către copii fiind maximă într-un asemenea cadru de poveste. Am observat că acești copii încă mai păstrează în străfundurile ființei dorul de a cunoaște din povești tâlcul și tainele unei situații”.
„Copiii au fost răbdători și receptivi”
În cursul lunii iulie au urmat și alte ateliere la Parohia Poienarii Burchii, după cum a afirmat pasionata povestitoare, care speră să desfășoare asemenea întâlniri și în alte parohii din diverse colțuri ale țării: „Am redescoperit aici obiceiurile noastre populare, câteva secrete ale iei și viețile unor sfinți foarte iubiți, reprezentați iconografic în ii: Sfântul Ioan Valahul și Sfânta Filofteia. Copiii au fost răbdători și receptivi. Unii părinți ai copiilor au participat la activitățile din cadrul atelierului și s-au implicat. Alții ne-au sprijinit «logistic», pregătindu-le copiilor gustări și alte surprize. Le sunt recunoscătoare părintelui Marius și doamnei preotese Adina Curelea și celor din comunitatea de aici, care ne primesc cu multă generozitate și dragoste și ne ajută tare mult”.
Aşa cum spune părintele Marius Curelea, „încă mai există interes pentru povești și doamna Ioana face o activitate extraordinară în slujba copiilor noștri. Enoriașii noștri au primit cu bucurie și interes aceste ateliere dedicate copiilor și nepoților lor. Colaborarea cu doamna Ioana și grupul coordonat de ea revitalizează puțin comunitatea noastră din această zonă rurală, unde posibilitățile pentru copii sunt mai puține. Dăm slavă lui Dumnezeu că s-a rânduit așa frumos!”.
Pentru Ioana Revnic, „a spune povești înseamnă o formă de slujire și de mărturisire. Rolul cu care mă identific cel mai mult este cel de mijlocitor. Eu sunt un om de legătură. Îmi doresc ca prin ceea ce fac și, îndeosebi prin proiectul «Bucurie după Liturghie», să îi aduc dincolo de pragul bisericii pe copii, pe părinți, pe cei apropiați lor. Apoi, pe fiecare preotul îl ia de o mână; sfinții, de cealaltă. Și, ajutat astfel, fiecare om își vede de călătoria lui spre Dumnezeu”.
