Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Educaţie Familia-Biserica-Școala, triada reușitei unui tânăr

Familia-Biserica-Școala, triada reușitei unui tânăr

Un articol de: Prof. Daniela Iuliana Grigorcea - 02 Mar, 2020

Educația reprezintă procesul cel mai laborios prin care trece un om de-a lungul existenței sale. Citim la Sfinții Părinți că educația unui copil începe înainte de naș­terea lui, prin educarea temeinică a părinților. Prima „școală” a unui copil o reprezintă chiar pântecele maicii sale, care devine locaș al iubirii și ocrotirii.

Biserica ne sfătuiește să dăm cea mai mare bogă­ție copiilor noștri și aceasta este buna creștere. Cum să nu ni-l imaginăm pe copil altfel decât un bun cetățean al țării sale și un bun creștin, apărător al credinței stră­moșești? Copilul este mai întâi o dorință arzătoare a părinților săi, un bulb de rugăciune și speranță, apoi devine inocență întruchipată care începe să schimbe vieți.

Odată cu nașterea unui copil se petrec lucruri nebănuite în sufletul unui părinte. Acesta renunță la egoism și învață ce sunt jertfa și iubirea fără opreliști. Este momentul cel mai bun pentru ca părinții să crească un soldat, care să lupte împotriva dezrădăcinării lumii de astăzi, dar și un soldat care să lupte pentru propria sa mântuire. Acest proces este greu și presupune eforturi din partea familiei. Părinții sunt precum un pictor care are o pânză goală, aceasta reprezintă sufletul copilului pe care se poate reprezenta orice. Culorile frumoase, prin care se înfățișează lucruri deosebite, sunt virtuțile cu care un copil se poate împodobi încă de timpuriu.

Se poate, de altfel, ca această pictură să fie prilej de sminteală și rătăcire, dar și prilej binecuvântat. Această operă de artă care este copilul nu se poate desăvârși ușor și fără trudă. Copilul trebuie, încă de timpuriu, modelat precum un lut moale, care poate primi orice formă. Cât timp sufletul este încă moale ca ceara și în el se întipărește cu ușu­rință orice, tre­buie deșteptat fără întârziere, spre a lucra binele în tot chipul… deprinderea ușurea­ză spo­rirea, după cum ne învață Sfân­­tul Vasile cel Mare. Însă pă­rinții nu știu, de cele mai multe ori, aceste lucruri sau pur și simplu le ignoră, nu le oferă o importanță deosebită. Aici intervin Biserica și Școala, care au un rol determinant în evoluția unui copil. Școala se dedică șlefuirii minții acestuia, făcându-l un diamant neprețuit, iar Biserica îi oferă pârghii, soluții, metode prin care să reușească în această viață pă­mân­tească să-și înțeleagă menirea și să și-o ia în serios. Toți acești trei factori vor putea influența, într-un mod pozitiv, viața unui copil încât acesta, când va trebui să pornească în călătoria vieții, să fie capabil de luptă, având deja armele cu el: mintea determinată și cu agerime, sufletul curat și cu virtuți, dar și inima plină de dragostea familiei.

Tânărul de astăzi are nevoie de repere autentice care să poată fi în stare să-i ofere niște direcții clare în viața sa. Este cert că familia reprezintă un stâlp moral, a cărui putere nu o neagă nimeni. Școala, la rândul său, este un garant al calității și profunzimii studiului. Rămâne ca tânărul să poată distinge rolul important al Bisericii.

Vă pun la inimă niște gânduri ale unei eleve de 14 ani care se exprima astfel la adresa Bisericii: „Din punctul meu de vedere, Biserica are un rol fundamental în viața creștinului, constituind un reper moral, sufletesc, psihic și ghidându-l pe acesta, ajutându-l să diferențieze binele de rău și să stabilească o frontieră între aceste noțiuni. Consider că una dintre cele mai importante trăsături ale Bisericii este acceptarea. Ea este elementul de siguranță, de încredere care îi oferă tânărului puterea și curajul de a porni în cea mai misterioasă și, în același timp, frumoasă călătorie: descoperirea lui Dumnezeu și a armoniei veșnice”.

Tinerii zilelor noastre au nevoie de toți acești trei factori pentru a pu­tea beneficia de puterea cunoaș­terii. Prima școală - cea a familiei - este chezașul iubirii și tandreții, este cuibul unde există siguranță și statornicie. Școala Bisericii este cea în care intri prunc (la Botez), este cea care catehizează părinții și le oferă modele de creștere auten­tică a copiilor. La școala din tinda Bisericii ești ascultat, îndrumat și vindecat. Școala și dascălii sunt izvorul înțelepciunii și al priceperii, al iubirii de carte și al virtuților. Aceste trei școli sunt pilonii unei educații puternice, capabilă să înfrunte toate vitregiile vieții.

Modelul suprem pentru tineri ar trebui să fie Mântuitorul Iisus Hristos, care este prezentat în
Sfintele Evanghelii ca fiind în compania tinerilor sau făcând referire la această vârstă. Mântuitorul Însuși Și-a îndeplinit misiunea de Mijlocitor către Tatăl în plină tinerețe.

În concluzie, mă gândesc la tineri cu mult drag și le propun să le ofere părinților 10 porunci, care ar suna cam așa:

- Nu vă așteptați la perfecțiune din partea mea. Sunt exact așa cum erați voi la vârsta mea.

- Încă nu am văzut lumea aceasta așa cum este ea. Lăsați-mă s-o explorez, nu-mi impuneți restricții.

- Faceți-vă timp pentru mine. Toate vor rămâne la fel, doar eu voi crește.

- Iubiți-mă cu bune și cu rele. Învățați-mă voi cum să deosebesc răul de bine. Stabiliți principii după care să trăiesc. Doar în voi am încredere.

- Priviți-mă ca pe un dar, uneori asta e suficient.

- Vreau să devin un om matur și am nevoie de încurajări reale, nu de laude false. Lăsați-mă să greșesc. Din greșeli învățăm.

- Doresc libertate, ca să pot lua decizii singur, chiar dacă acestea nu vor fi mereu juste.

- Nu mă comparați cu alții. Să nu vă fie teamă de unicitatea mea.

- Arătați-mi modele autentice de viață.

- Duceți-mă la Cel ce ne iubește și legați-mă cu prietenie de El, pentru că voi avea nevoie de El tot restul vieții.

 

Daniela Iuliana Grigorcea este profesoară la Școala Gimnazială nr. 156 din București.

Citeşte mai multe despre:   ora de religie