Ora de religie în izolare

Având în vedere noul mod în care s-a desfășurat procesul de învățământ în ultima perioadă, și ora de religie a fost adaptată cerințelor, menținându-și, însă, rolul ei: apropierea elevului de Dumnezeu, îndrumarea spre dreapta credință și spre buna cale de urmat. Deși ar fi putut părea că această oră este în pericol, nu a existat frică întrucât am luat aminte la îndemnul: „Fii tare și curajos, să nu te temi, nici să te înspăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge” (Iosua 1, 9).

În această perioadă în care și locașurile de cult au fost închise, profesorul de religie a avut rolul de a-i menține pe elevi aproape de Dumnezeu, bineînțeles, cu implicarea familiei. De fapt, rolul familiei în educația creștină a fost mai important ca niciodată, deoarece comunicarea profesor-elev a fost, de multe ori, intermediată de părinți (mai ales la clasele primare). A fost necesar ca aceștia din urmă să dorească să se implice și să le transmită copiilor mesajele profesorului. Mai mult, părintele a putut vedea maniera în care profesorul de religie îi implică pe elevi în procesul de învățare, cum îi ajută pe aceștia să fie atrași de oră și de temele propuse.

În mod cert, ora de religie nu se poate desfășura în mediul on-line ca și în sala de clasă. Totuși, aceasta își poate atinge scopul. Consider că este important ca profesorul să păstreze o strânsă legătură cu elevii. Astfel, din aceste lecții pot rezulta momente frumoase, care ne fac pe noi profesorii să fim mândri de ceea ce am construit, cât am fost la școală, bucurându-ne de aprecierea copiilor.

Personal, am abordat o modalitate de lucru care să nu fie stresantă nici pentru elevi, nici pentru părinți, nepunând nici o presiune asupra copiilor și familiilor lor. În fiecare săptămână, în ziua în care aveau ora de religie, le trimiteam elevilor pe grupul de WhatsApp sau pe platforma Classroom titlul lecției, pagina din manual unde o găsesc, explicându-le ceea ce aveau de făcut: să citească lecția și să rezolve câteva exerciții, oral sau în scris. Pentru consolidarea cunoș­tin­țelor, le propuneam exerciții ludice create pe diferite platforme, cum ar fi: Learningapps.org sau im-a-puzzle.com. Realizând astfel de exerciții, elevii se jucau, dar, în același timp, învățau. Acum, mai mult ca oricând, copiii trebuie să se și joace, dar jocuri care să-i ajute să se dezvolte, să crească frumos și să nu-și piardă inocența.

Este important ca telefonul, tableta, laptopul să fie folosite și pentru jocuri educative, nu numai pentru jocuri care pot agita copilul, îndepărtându-l de Dumnezeu. Aici trebuie să intervină profesorul de religie, care să le recomande elevilor și jocuri practice, din care se pot învăța lucruri utile. În învățarea din perioada izolării s-au putut realiza mai ușor astfel de exerciții on-line. Se știe că un copil învață și jucându-se, mai ales la clasele mici. Prin aceste exerciții, care pentru copil sunt simple jocuri, se învață mai mult decât se poate crede. Le-am dat elevilor mei ocazia să stea pentru câteva minute în suspans și să construiască puzzle-uri, la finalul cărora au descoperit o icoană sau, într-o altă situație, au putut descoperi un filmuleț educativ-religios, pe care l-au urmărit și din curiozitate. O altă caracteristică a vârstei copilăriei și a adolescenței este această curiozitate. Acasă stând, copilului trebuie să-i stârnești curiozitatea dacă vrei să fie interesat să afle mai mult și să lucreze, astfel atingându-ți obiectivul lecției. Este curios, apoi vede că îi place și se instalează dorința de a ști mai mult.

În această perioadă de izolare, lecțiile on-line mi-au inspirat sentimentul că fac ceea ce trebuie cu elevii mei, că aceștia își doresc să-L cunoască pe Dumnezeu și că apreciază munca mea. Astfel, am simțit că a fi profesor de religie este o binecuvântare, un dar de la Dumnezeu.

Un moment emoționant s-a produs cu elevii clasei a II-a. Studiind despre recunoștință, elevii au realizat niște lucrări care mi-au ajuns la inimă. Solicitându-le să creeze o diplomă de recunoștință, una dintre eleve a compus o diplomă care îmi era adresată. Diploma era acordată în semn de recunoștință față de tot ceea ce a învățat la orele de religie, pe parcursul anului școlar. În acel moment, mi-a venit imediat în minte un citat al lui Paul Ferrini: „Ceea ce rămâne în urma ta nu este ceea ce afișezi în fața oamenilor, ci ceea ce scrii în sufletele lor!” Pe lângă mesajul transmis, diploma a scos în evidență sinceritatea, inocența, credința și patriotismul copilului, conturul diplomei fiind în culorile drapelului României.

O altă experiență plăcută a avut loc cu elevii clasei a III-a. Una dintre eleve a desenat „familia de la școală”. În acest desen, profesorul de religie și-a găsit și el locul. Din nou am remarcat inocența copiilor, dar și dorul lor de școală și de ora de religie. Nu pot fi decât mândru de cum se dezvoltă acești copii, de ceea ce vor deveni. Ei vor fi medicii, profesorii, artiștii, inginerii, dar și părinții de mâine, care își vor crește copiii în credința creștin-ortodoxă și vor ști cum să cultive valorile credinței. Aceștia sunt cei care vor cunoaște Împărăția lui Dumnezeu: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu” (Marcu 10, 14).

La clasele de gimnaziu, pe lângă lecțiile din programă, le-am trimis și le-am recomandat elevilor mei să citească poveștile puse la dispoziție de Editura Doxologia, căreia îi mulțumim. Citind poveștile cum ar fi: Cârtița și șoricelul, Căsuța cârtiței poznașe, Căsuța din copac, Trei boboci și-un pui de vulpe, elevii mei au avut reacții pozitive. Iată două dintre acestea: „A fost uimitoare povestea! Abia aștept să ne mai trimiteți!”; „Foarte frumoasă povestea! Mereu să-i ajutăm pe ceilalți!” Având un astfel de feedback, este evident că obiectivul a fost atins, că elevul a învățat ceva din ceea ce a citit, că nu a ignorat mesajul.

O altă sursă de informare pe care le-am recomandat-o copiilor din clasele primare și gimnaziale este Ora de Religie transmisă de postul ­TRINITAS TV. În această manieră, elevii au putut obține informații despre sărbătorile din această perioadă, dar și despre prietenie, dragoste, familie, fapte bune și altele. Indiferent de modalitatea în care au ajuns cuvântul și învățăturile Domnului la elevi, este important că aceștia au înțeles că învățătura este necesară indiferent de perioada pe care o trăim, că numai rugându-ne și apropiindu-ne de Dumnezeu putem depăși toate greutățile vieții.

Impresii despre Ora de Religie în versuri 

Clasa I în pandemie

Clasa I a fost frumoasă,
Dar și grea-n același timp. 
Am lucrat cu drag și trudă
Și la școală și de-acasă:

Pentru a-nvăța să scriu,
Să citesc, să socotesc,
Și on-line și pe hârtie...
O întreagă poezie, în această pandemie.

Ora de Religie, de la Trinitas Tv,
A fost binevenită și de mine urmărită.
M-am rugat lui Dumnezeu să fim cu toții sănătoși
Și să ne revedem cu bine și în anul școlar care vine.
Mai frumoși, mai sănătoși
Și mult mai politicoși,
Având grijă de sănătate,
Că-i mai bună decât toate.

Timeea Maria Sofia Mălureanu

Adrian Muntean este profesor la Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Russu” din Sita Buzăului, jud. Covasna.