Profesorul și designul instruirii morale în epoca învățării de acasă

„To e- or not to be”, o remarcă interesantă dintr-un manual de pregătire în informatică ne conturează tabloul acestei perioade de schimbări rapide în viaţa omului contemporan, definit mai nou şi ca homo informaticus. „Binecuvântată fii tu, izolare...” Dacă ar spune cineva aşa ceva în prezent, cred că imediat i s-ar lua temperatura. Şi totuşi... Constat că în sfârşit au dispărut cele două tabere tradiţionale: acum toată lumea este de acord că „tot înainte era mai bine”... 

Deşi nativ digitali, într-o lume în care instrumentele tehnologiei informaţiei oferă posibilitatea de a fi conec­tat nonstop cu întreaga lume, copiii au făcut un mic pas înapoi în faţa acestei surprize mondiale privind delimitarea decorului... A fost nevoie să li se întindă o mână pentru a fi readuşi în spaţiul jocului. Exuberanţa şi evadarea în virtual erau la cote maxime în fosta normalitate. Acum învaţă şi se adaptează treptat, iar în acest spaţiu are şi profesorul de religie un rol.

Având nostalgia comunicării şi comuniunii reale ca un dat natural, copilul şi dascălul realizează că au de dus mai nou crucea calculatorului, mai uşoară sau mai grea tot în funcţie de felul în care am răscumpărat cu toţii zilele trecutului. Ne derulăm comunicarea în cadrul unor sesiuni, facem ora de religie între On şi Off, între Rec şi Stop, între Play şi Mute... dar o facem.

O armată de psihologi şi-au lansat oferta de consiliere. La fel facem şi noi. Nimeni nu oferă dacă nu percepe un nivel de cerere, chiar şi nedeclarată vocal prea mult. Cadrul didactic se confruntă cu provocarea implicării elevilor într-un alt fel de proces de învăţare: şcoala mult mai altfel...

În prezent, succesul, atât pentru formatori, cât şi pentru formabili, înseamnă în plus valorificarea abilităţilor în domeniul tehnologiei pe lângă întregul pachet de metode şi mijloace folosit până acum. Elevii devin în spaţiul virtual interactivi, co-creatori, conectaţi, comunicativi atât timp cât sunt optim antrenaţi şi nu percep decât mesajul sincer al credinţei, al nădejdii şi al dragostei.

Interacţiunea de la distanţă are nevoie de o încadrare precisă în limitele unui concept farmaceutic, intitulat Doză şi administrare. Apoi, oferta pentru trăire emoţională, comunicare „față către față”, antrenament spiritual, progres moral, viziune asupra realităţilor interumane ar trebui gândită sau regândită, într-o aşezare complementară, astfel încât elevul să se declare mulţumit de contextul actual.

Barierele de timp şi loc sunt şterse prin mijlocirea noilor tehnologii. Rămâne intervenţia discretă, sub regia dintr-o divină reţetă a profesorului de religie, care va gestiona universul sufletesc cu o constelaţie de sentimente, dorind să se ajungă la o stare de echilibru. Elevii se adaptează repede şi se poate confirma cuvântul mai vechi care ne spune că şi dascălul învaţă de la elev.

Ora de religie on-line

Predarea religiei poate fi asimilată şi unui act artistic. Arta este foarte rar un gest solitar. Majoritatea artelor implică, în mod firesc, o colaborare. Tehnologia în domeniul artelor sprijină comunicarea şi actorii se antrenează în colaborare... În contextul actual, elevul are ocazia într-o oră de TeleReligie să demonstreze anumite abilităţi tehnice, să-i ajute pe alţii, să se simtă folositor şi apreciat din nou.

În demersul on-line de învăţare gestionăm în continuare cele trei tipuri de interacţiune între elevi, chiar dacă nu se mai află fizic în sala de clasă: interacţiunile competitive, individualiste şi cele de cooperare. Dacă dascălul va avea mai mult în vedere oferta de materiale şi teme virtuale care să determine cooperarea între elevi, atunci o să apară un interes comun întemeiat în actul de învăţare on-line. Membrii clasei virtuale vor fi cu ochii pe colegii lor, se vor bucura de succesul fiecăruia, se vor încuraja reciproc, vor finaliza împreună proiecte, vor aştepta un feed­back tot împreună, concluzia şi răspunsul unui profesor vor deveni din nou o ştire.

Voi propune elevilor un serial de teme pentru reflecţie, atitudine pro sau contra, gândire analitică, filosofie despre viaţă, revoltă sau indiferenţă, cu semne de mirare, cu răspunsuri în scrisori deschise sau fără răspunsuri. M-am gândit la următoarele conţinuturi: Tema 1 „Izolatul” sau „Zăvorâtul”? (asemănări şi deosebiri); Tema 2. Libertatea din ascultare şi bucuria din renunţare (o zi fără să spui NU); Tema 3. Pozitivul din interiorul negativului; Tema 4. Presiune din emisiune (cum televizorul te pune în mişcare); Tema 5. Ce nu ai? (un clasament personal cu 5 puncte); Tema 6. Piaţa globală sufletească (cum putem colabora pentru a determina schimbări de comportament la colegi, pe care doar le reclamăm mereu); Tema 7. Magazinul cu sentimente (ce doreşti să livrezi gratuit la domiciliul unui suflet pentru ca să faci un bine?); Tema 8. Comentează aceste cuvinte: Iar celor ce au puţin şi ceea ce mai au li se va lua (numără de câte ori ne-am întâlnit până acum la Biserică...).

Tema la religie se dorește a fi un call-to-action limpede și convingător... E-testing-ul este evident util în proiectarea diferitelor activităţi de evaluare sau autoevaluare, feedback activ sau monitorizarea progresului şcolar.

Există şi situaţii care generează un conflict de comunicare, un fel de teleindisciplină, cum ar fi: angajarea în activităţi nesolicitate la calculator în timpul orei, refuzul de a participa la unele activităţi propuse, intervenţii inoportune, refuzul formelor de testare, conflictul barierelor: limba engleză la computer, tehnostresul (zoom fatigue), sociofobia, singurătatea tehnologică.

Aprofundarea înţelegerii la elevi se face prin folosirea de exemple şi analogii pe parcursul unei teleconferinţe, dublarea verbalului cu alte coduri, oferirea de imagini, grafice şi alte materiale ilustrative, folosirea limbajului corporal.

Predarea on-line este gândită ca având în centru viitoarele competenţe ale elevului şi introdusă într-un demers didactic modern, centrat pe achiziţiile copilului. În acest sens, profesorul se preocupă de stimularea interesului elevilor, prin intermediul unei glume, istorioare, imagini captivante, în corelaţie cu ceea ce urmează să fie predat. De asemenea, lansarea unei probleme sau a unui studiu de caz pe care se focalizează prezentarea sau oferta unei întrebări incitante reprezintă o cale de impuls către interesul general.

Momentul întrebărilor din partea copiilor este foarte important, fiindcă asigură un feedback la conţinutul supus atenţiei. Pentru aceasta se va crea o ambianţă on-line menită să stimuleze adresarea întrebărilor. Suntem datori cu un mesaj clar în limbajul informatic, dar şi pentru nivelul copilului. O competenţă reală rămâne aceea de a-i ajuta pe ceilalţi să înţe­leagă.

Este indicată finalizarea prelegerii on-line prin intermediul unei probleme sau a unei aplicaţii care urmează să fie rezolvată de către elevi ulterior, precum și rezumarea celor prezentate.

În on-line se realizează o prezentare multimedia a temei (text cu imagini, fişiere audio-video) şi astfel, prin designul vizual, promovăm şi educaţia pentru valoarea estetică. Totodată, elevii au acces la multe resurse multimedia, astfel sprijinindu-se curiozitatea naturală a elevului, alături de încurajarea autonomiei şi a iniţiativei. Dacă se încurajează activitatea exploratorie a copilului, se recunoaşte rolul principal al experienţei în învăţare şi faptul că se ia în considerare modelul mental al tânarului, pe traseul desă­vârşirii sale.

Prin urmare, conceptul digital va satisface nevoile utilizatorului, în contextul respectiv de învăţare, pentru că ţine cont de pregătire, vârstă, stil sau aspiraţii, prin text, grafică, animaţii, informaţia audio-video. Softul urmează principiul varietăţii şi al contrastului pentru a evita monotonia în interacţiunea cu sistemul de calcul. Între ilustraţii, texte și alte resurse disponibile există permanent un echilibru. Astfel, modelând contextul în care se produce învăţarea, se poate acorda sprijin instruirii prin cooperare.

(Eugeniu Gurguţă este profesor la Şcoala Gimnazială „Principesa Margareta” din București)