De ce să participe elevul la ora de religie? Într-o lume postmodernă din ce în ce mai secularizată, aflată în continuă mișcare şi în care se cultivă accentuat individualismul, educaţia religioasă este și trebuie să fie esenţială în promovarea unei exprimări oneste şi echilibrate a propriei identităţi, ca parte a dialogului social, bazat pe respectul faţă de demnitatea persoanei umane.
Religia înglobează o sursă de valori: educative, spirituale și comportamentale. Interesul general al disciplinei religiei este acela de a forma creștinii de mâine, de a cultiva altruismul spre folosul întregii comunități. Astfel, elevii dobândesc, pe lângă însuşirea principalelor învăţături de credinţă, reguli, tradiţii şi evenimente religioase ale Bisericii Ortodoxe, şi deprinderi, obişnuinţe spirituale, care îi înalţă, îi fac mai buni, mai respectuoşi, mai responsabili. Din punctul meu de vedere, întregul demers didactic al educației moral-religioase reprezintă drumul de ctitorire a unor buni creştini.
Ceea ce indică o notă esenţială a sistemului metodologic folosit în predarea religiei este aceea că „are un caracter meta-formativ, scopul educaţiei religioase transcende idealul învăţământului. Chiar dacă în predarea religiei se recurge la întreg ansamblul metodologic al didacticii, măsura eficienţei oricărei metodologii poate fi evaluată la subiectul de educat, în cadrul perioadei de şcolarizare, numai parţial. Evaluarea deplină se realizează pe parcursul întregii vieţi şi dincolo de ea!” (prof. Victorița Ferescu, prof. Ionica Iconaru, prof. Gabriela Caragață, prof. Asimina Negulescu, Ora de religie - provocări, perspective, soluții, aspecte concrete, Simpozion științific, Galați, 14-15 noiembrie 2016, p. 4). Astfel, participarea elevului la ora de religie este vitală pentru el însuși, pentru familie și pentru întreaga societate.
Ora de religie într-o comunitate mică
Sunt preot paroh la Parohia Fierbinți Târg, Episcopia Sloboziei și Călărașilor, și predau disciplina religie la clasele primare din cadrul Liceului Tehnologic Fierbinți Târg încă din anul 2013, de când am venit ca slujitor al Domnului în această localitate din extremitatea vestică a județului Ialomița. Consider că, prin predarea religiei la clasele unde învață elevii care locuiesc în parohia încredințată spre păstorire, pot contribui din plin la formarea lor religios-morală.
A preda religia într-o comunitate mică, aflată în provincie, față de marile municipii din proximitate, reprezintă un avantaj. De ce? Pentru că profesorul se întâlnește mai des cu elevii săi, și în alte contexte, ceea ce permite o mai bună cunoaștere reciprocă. Și mai ales în cazul meu, ca preot, care le cunosc familia, părinții, bunicii, frații.
Bucuria de a vedea copiii prezenţi la Sfânta Liturghie
Cea mai mare provocare cu care m-am confruntat a fost pericolul abandonului școlar. Spre exemplu, atunci când o mamă și-a abandonat cei trei copii, lăsându-i în grija tatălui, după ce a cunoscut o altă persoană pe o rețea de socializare, soțul părăsit a căzut în depresie, iar cei trei copii începuseră să absenteze de la cursuri, existând pericolul de a nu mai frecventa şcoala. Am luat atitudine imediat, în sensul că le-am făcut mai multe vizite pastorale, fiind alături de această familie atât cu sfatul, cât și cu sprijin material.
Sunt diverse situaţii delicate apărute în familie (violența de exemplu), situaţii care se răsfrâng şi în dezvoltarea psihosomatică a copiilor, de aceea acord mare atenţie fiecărui elev, stării în care se află. Dacă este trist, încerc să aflu cauza și să-i aduc zâmbetul pe chipul nevinovat. Modul de relaționare cu elevul este foarte important pentru profesorul de religie, pentru că o manieră de abordare sinceră, discretă și delicată din partea lui creează cadrul optim pentru ca elevul să-și deschidă sufletul și în acest fel relația profesor-elev să se consolideze spre folosul tuturor. Apoi, profesorul de religie trebuie să se aplece cu multă dragoste asupra problemelor elevilor săi, să le fie mereu alături în situațiile dificile.
Cea mai mare împlinire și bucurie pe care o am este atunci când un elev participă la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Putem afirma că Sfânta Liturghie îl pregăteşte pe elev și pentru viața de zi cu zi, căci îl face mai atent la necazurile și nevoile celorlalți, aceasta rezidă din caracterul social comunitar pe care îl cultivă Dumnezeiasca Liturghie. Din această perspectivă, devine firească implicarea elevilor în activitățile social-filantropice. Mărturisesc că odată ce simt bucuria unei fapte bune, elevii mă roagă să mergem mai des la cei aflați în nevoi, la vârstnicii singuri, la cei bolnavi.
De asemenea, am convingerea că intensificarea activităților extrașcolare reprezintă o condiție esențială pentru reușita în formarea religios- morală a elevilor și pentru împlinirea sufletească a cadrului didactic. Astfel, activități precum organizarea unor pelerinaje la diferite mănăstiri din apropiere, activități social-filantropice, participarea la sfintele slujbe, activități gospodărești în cadrul comunității parohiale, lecturile duhovnicești etc. pot contribui din plin la formarea elevului ca viitor bun creștin și ca viitor cetățean de bază pentru societatea românească.
Din anul 2018, Parohia Fierbinți Târg are o sală multifuncțională în cadrul Centrului `Sfântul Apostol Andrei”, dotată cu toate mijlocele moderne (videoproiector, ecran de proiecție, acces la internet) pentru buna desfășurare a activităților catehetice. Aici elevii sunt invitați la ateliere de creație, la lecții de cateheză și la vizionare de filme.
Vârsta copilăriei reprezintă terenul cel mai bun pentru a semăna cuvântul lui Dumnezeu, deoarece este unul curat. Este vârsta la care orice rugăciune este trăită, prinde viaţă pe buzele curate ale micuţilor creştini. Săptămânal, profesorul de religie trăieşte bucuria reciprocă a revederii cu elevii săi, de care se apropie cu tact şi multă dragoste, astfel încât, în timpul orelor de religie, elevii, eliberaţi de grijile cotidiene, ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi învaţă să-L urmeze. În acest context, edificatoare sunt cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Dacă copiii sunt educaţi în bunele năravuri, greu îşi vor schimba purtarea când vor creşte. Căci sufletul de copil este ca pânza albă şi curată care, dacă o vopsim în vreo culoare, se vopseşte atât de bine încât, ori de câte ori vom vrea s-o revopsim, mereu se va observa culoarea de la început. Aşa sunt şi copiii. Când se obişnuiesc cu binele, greu se mai schimbă” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieţii, Editura Egumeniţa, pp. 124-125).
