Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Educaţie Reflecții la sfârșit de semestru

Reflecții la sfârșit de semestru

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Educaţie
Un articol de: Prof. Dr. Dragoș Ioniță - 15 Feb 2021

S-a încheiat primul semestru al anului școlar 2020-2021, un an atipic pentru învățământul românesc și din toată lumea, dictat de pandemia care a intervenit în cursul vieții fiecăruia. În acest context, provocarea principală în sistemul de învățământ a fost de a desfășura cursurile și de a atinge cu elevii competențele vizate de programele școlare, departe de sălile de clasă, de la distanță, printr-o interacțiune facilitată de tehnicile electronice de comunicare și, în acelaşi timp, limitată.

Pentru că acest moment de bilanț s-a petrecut la sfârșitul lunii eminesciene, nu putem să nu ne amintim de vorbele marelui poet național, al căror ecou picură actualitate în conștiința profesorilor și elevilor: „Caracterul, însă, al unei școli bune e ca elevul să învețe în ea mai mult decât i se predă, mai mult de­cât știe însuși profesorul”. Acest citat valorifică școala din perspectiva motivării de a învăța produse în sufletul elevului. Un elev corect și puternic motivat se va angaja într-un demers educațional asumat şi care îl va conduce la atingerea finalităților educației. De o astfel de motivație a fost nevoie pe parcursul semestrului I, desfă­șurat on-line.

Dacă de regulă mingea, ca simbol al actului didactic, se află în terenul profesorului, în această perioadă, ea s-a aflat în terenul elevului. Modul cum a fost returnată de către fiecare a putut conduce fie la un  „meci” frumos, din care toți au avut de învățat, fie la o partidă precară, încheiată prin abandon. Spun aceasta deoarece, pe lângă existența sau lipsa dispozitivelor IT și a cone­xiunii la internet, reușita actului educa­țional a depins în mare măsură de implicarea sau lipsa implicării fiecărui elev. Prezența la oră, înregistrată de softurile aplicațiilor dedicate, nu echivalează cu interesul activ al elevului la lecție. O cameră oprită ori un microfon închis nu ne poate garanta atenția con­știentă a celui care se află dincolo de ecran, așa cum o putem constata la cel pe care, ce-i drept într-o fereastră cu diagonala de câțiva centimetri, îl vedem și-l simțim antrenat în dis­cuție.

De aici rezultă și părerile împăr­țite cu privire la semestrul I al acestui an școlar. Aș dori să împăr­tășesc opiniile câtorva colegi, dintre cele mai variate. O colegă învăță­toare s-a declarat foarte mulțumită de rezultatele activității on-line, atingând cu elevii toate obiectivele propuse într-un procent mult mai mare decât dacă orele s-ar fi desfă­șurat în clasă. Aceasta, deoarece a beneficiat de implicarea părin­ților, care și-au supravegheat copiii şi, astfel, aceştia au fost mult mai atenți și receptivi la cele transmise de către doamna învățătoare.

Mai mulți colegi de gimnaziu s-au declarat nemulțumiți de posi­bi­litățile reduse de evaluare, de variantele limitate de redactare a itemilor testelor on-line și de incertitudinea că răspunsurile primite de la elevi reflectă cunoștințe proprii. Un minus a reprezentat sistemul on-line și pentru colegii de educație fizică și sport, care nu și-au putut desfășura activitatea în condiții optime în spațiul închis și redus al camerelor devenite săli de sport.

La disciplina religie, am încercat să văd de fiecare dată partea plină a paharului și ceea ce orele on-line au putut aduce în plus față de cele desfășurate în clasă. Un prim aspect ar fi șansa de a-i cunoaște pe copii în mediul lor de viață, cu animăluțele lor de companie, pe care nu de puține ori le-au adus în fața camerei atunci când discuția viza purtarea de grijă față de lumea înconjurătoare, darul lui Dumnezeu pentru oameni. Sau locul de rugăciune din încăpere, de unde, cu o încântare smerită, luau și arătau la cameră, rând pe rând, câte o icoană. Un alt aspect plăcut a fost și constatarea că educația religioasă din cei șapte ani de acasă transcende acea perioadă când, pe fundal, se auzea câte un părinte binevoitor discutând subiectul în cauză cu copilul său.

Nu putem nega însă aspectele mai puțin plăcute pe care această izolare ni le-a produs. Și nu mă refer aici la activitatea desfășurată în timpul celor 50 de minute alocate orei, pentru că ora de religie implică acțiuni, fapte, manifestări ale credinței care depășesc timpul și locul respectiv. Activitatea de a merge împreună la împărtășit cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului a fost transferată anul acesta școlar în plan personal, fiecare elev devenind răspunzător de propriul demers. Târgul de Crăciun nu s-a mai realizat pe holurile școlii, ci pe slide-urile aplicației PowerPoint; prăjiturelele, deși cu un aspect delicios, nu au putut convinge prin gustul lor. Și exemplele pot continua.

Ceea ce întâlnirile on-line nu pot compensa este socializarea directă între elevi și între elevi și profesori, lucru resimțit de fiecare învățător, profesor și copil. Este ca și cum vorbim despre viața Bisericii fără posibilitatea comuniunii membrilor ei. Deși cea mai mare parte a semestrului I s-a desfășurat on-line, faptul că școala a început fizic, apoi hibrid a constituit totuși un avantaj pentru clasele elevilor care au pornit la un nou drum, şi anume clasele pregătitoare și clasele a IX-a. Elevii au avut ocazia să își cunoască noii colegi și învățătorul sau profesorii, după caz. Altfel, acomodarea lor ar fi fost mult mai dificilă.

Semestrul I, cu toate aspectele pozitive, a constituit o perioadă dificilă pentru învățământul românesc. În astfel de contexte este bine să reflectăm la cuvintele lui Mihai Eminescu la care am făcut referire mai sus și, indiferent de situația cu care ne confruntăm, să dăm dovadă de seriozitate și dorință de învățare. Cine dorește să învețe o poate face indiferent de condițiile în care se desfășoară actul educațional. Nu negăm faptul că în condiții bune avem șanse mai mari de reușită, dar, uneori, lipsa condițiilor necesită suplinire prin dăruire și efort personal. Viața de elev este ca un puzzle ale cărui piese le colectăm și le asamblăm în fiecare an școlar, ca la final să putem prezenta imaginea de ansamblu. O imagine completă va scoate la iveală frumusețea tabloului, pe când un puzzle cu piese lipsă nu va putea fi apreciat la adevărata valoare. Indiferent de con­diții, bune sau mai puțin bune, suntem datori, ca profesori, să oferim pentru ca elevii să dobândească toate piesele, pentru ca puzzle-ul fiecăruia să fie complet și să releve de­să­vârșirea sa educațională.

În acest demers anevoios, viețile sfinților ne sunt model și întărire în răbdare, perseverență, dragoste de înțelepciune și adevăr. Asemenea lor și noi, profesori și elevi, să ne astâmpărăm setea de cunoaș­tere din izvorul înțelepciunii, care este Hristos, după frumoasele cuvinte ale Rugăciunii Bisericii pentru profesori, studenți și elevi: „Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai trimis lumii ca Învățător și Mântuitor pe Însuși Fiul Tău Cel Unul-Născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, izvorul înțelepciunii celei veșnice și adevărate, Ție ne rugăm, Multmilostive Doamne, luminează cu strălucirea luminii Tale pe toți profesorii, studenții, elevii și tinerii cei binecredincioși ai țării noastre”.

Citeşte mai multe despre:   ora de religie  -   online