Știrile False sau Fake News (EN)

Știrile false sunt un tip de articole, postări, care răspândesc informații false difuzate prin mass-media tradițională, social media, TV şi ziare. Aceste știri fac parte din ceea ce se numește jurnalismul galben, care descrie conceptul unor știri mici sau nu foarte bine documentate și care se sprijină pe titluri atractive pentru a vinde mai mult.

Prin generalizare, noțiunea de „presă galbenă” este folosită peiorativ pentru a condamna orice formă de jurnalism care tratează știrile în moduri neprofesionale sau neetice. Știrile false sunt scrise și publicate cu intenția de a induce în eroare, cu scopul de a deteriora reputația unei agenții, entități sau persoane, precum și pentru câștig financiar sau politic, de multe ori folosind titluri senzaționale, necinstite sau, pur și simplu, fabricate, pentru a crește numărul de cititori, pentru răspândirea în mediul online și pentru venituri prin click-uri pe internet.

Tehnicile pot include exagerări ale evenimentelor, scandaluri și senzaţionalism, dar și știri create de la zero cu scopul de a seta infor­mații false în mintea cititorului, folosin­du-se de presupuse analogii cu realitatea pentru a oferi senzaţia de încredere în adevărul prezentat. Acest adevăr poate conduce la implantarea progresivă de idei eronate, care pot fi folosite apoi în scopuri neetice, de la manipulare politică, la extragerea unor folosuri comerciale.

Istoria a consemnat multe exemple de ştiri false

Există multe exemple de vești false, de-a lungul istoriei. Astfel de ştiri au jucat un rol în catalizarea Iluminismului, când falsa explicație a Bisericii Catolice cu privire la cutremurul de la Lisabona din 1755 l-a determinat pe Voltaire să se pronunțe împotriva dominației religioase. Primul ziar colonial american a publicat o poveste falsă despre Ludovic al XIV-lea al Franței. În anii 1800, în SUA, sentimentul rasist a dus la publicarea unor povești false despre presupusele deficiențe și crime ale afroamericanilor.

În anii 1890, editorii de ziare americani rivali, Joseph Pulitzer și William Hearst, au concurat în fața publicului prin senzaționalism și zvonuri ca și cum ar fi fost fapte reale, practică devenită cunoscută apoi ca „jurnalismul galben”. Ştirile lor neîncrezătoare au jucat un rol în conducerea SUA în războiul spaniolo- american din 1898. În cele din urmă a avut loc o reacție împotriva lipsei de integritate jurnalistică. Publicul a cerut surse de știri mai obiective și de încredere, iar pe această nişă s-a înfiin­țat, la începu­tul secolului XX, publicaţia New York Times. „Jurnalismul galben” a devenit, în timp, mai puțin obiș­nuit, până când apariția știrilor pe internet a readus-o în actualitate.

Din păcate, accesul rapid la in­formație pe care îl oferă azi internetul favorizează împrăștierea rapidă şi de știri false. Rețelele de socializare acționează ca agregatori de știri, care sunt „agnostici de sursă”. Altfel spus, colectează și prezintă știri dintr-o mare varietate de surse, indiferent de calitatea, fiabilitatea sau înclinațiile politice ale sursei originale. Fără ca repu­tația editorului inițial să fie clară, este ușor pentru formatorii de opinii provocatoare și manipulatoare să își facă povești false. Dacă cititorii nu pot identifica cu ușurință cine a scris sau a furnizat informații pentru o poveste, este greu de judecat onestitatea acesteia, fără o verificare detaliată a faptelor, ceea ce majoritatea oamenilor nu o fac.

În al doilea rând, multe știri sunt transmise oamenilor de pe rețelele de socializare, prin intermediul prietenilor sau oamenilor pe care îi urmăresc, împreună cu susținerea lor implicită sau explicită a poveștii, cum ar fi un share, like sau retweet. Aceste recomandări tacite îi fac pe oameni să accepte mai mult mesajele pe care le primesc. Pe aplicațiile de social media, multe mesaje sunt partajate în grupuri, iar când sunt redi­recționate, nu există nici o indi­cație cu privire la originea lor.

În al treilea rând, platformele de socializare etichetează automat articolele cu indicații ale popu­larității lor (numărul de opinii sau de aprecieri pe care le-au obținut, iar lucrurile pot fi complicate și mai mult de roboții online, care pot umfla sistematic indicatorii de popularitate), ceea ce face ca oamenii să fie mai predispuși la o poveste atunci când aceste numere sunt mari. 

Cum identificăm o știre falsă

• Cercetaţi mai multe infor­ma­ții despre sursa/site-ul care prezintă stirea;
• Verificaţi misiunea şi vechimea publicaţiei, dar şi alte știri care pot oferi indicii despre credibilitate sursei;
• Verificaţi autorul. Există în realitate persoana? Ce alte ştiri a mai scris?; Verificaţi data articolului. Există obiceiul repostării unor ştiri vechi cu elemente de informaţie schimbată, care pot astfel conduce către formarea unor opinii distorsionate;
• Judecaţi știrea pe baza convingerilor personale şi a încercării obiective de a filtra informaţia;
• Citiţi mai departe de titlu. Identificaţi care este povestea întreagă din spatele articolului şi încercaţi să aflaţi motivul care a cauzat evenimentul prezentat;
• Agenţiile de presă partajează știrile, de obicei, către mai multe publicaţii, de aceea verificaţi ca ştirea să fie prezentă în cel puţin alte două publicații de încredere, în cazul în care pare exagerată. Verificaţi dacă știrea nu este cumva o satiră sau glumă;
• Verificaţi fundamentele factuale care sunt prezentate în știre, de exemplu, comparații cu evenimente istorice, referirea la unele experimente, persoanele sau personalităţile implicate.

În ziua de azi, efectele ştirilor false pot conduce foarte uşor la manipulări în masa, după cum s-a menţionat deja, cu implicaţii geopolitice considerabile. Ca şi concluzie, credem că educaţia şi încurajarea gândirii critice privind informaţiile pe care le întâlnim zi de zi pot crea fiecăruia dintre noi un mecanism intrinsec, iar separarea știrilor false de cele reale se va face în mod natural.

(Pagină realizată în parteneriat cu ANIS cu sprijinul companiei SAP România)