Tele-ora de religie

Sunt bucuros că am posibilitatea de a vă împărtăși câteva gânduri și impresii despre recenta experiență pe care am avut-o în cadrul emisiunii „Ora de religie” de la TRINITAS TV. Mărturisesc că am fost temător atunci când am primit propunerea și chiar intențio­nam să refuz. Însă voia lui Dumnezeu a fost alta. Prin intermediul domnului inspector Cris­tian Alexa și al colegei mele, doamna profesor metodist Elena Bălan, am ajuns să fac parte și eu din acest proiect minunat.

Este o provocare să fii profesor. Și de două ori mai mare este provocarea de a fi profesor de religie. Ce s-ar putea spune atunci despre încercarea de a face ora de religie în cadrul unei emisiuni televizate!

A fi profesor este o provocare deoarece sunt prea multe tentațiile exterioare ce vin asupra copilului și care concurează cu profesorul, în sensul că un profesor nu trebuie să fie doar bine informat, să aibă o cultură generală destul de vastă, ci și să ofere informații într-un mod cât mai atractiv pentru copii. De asemenea, nu trebuie doar să cunoască metodele psihopedagogice, ci și să fie expert în a le aplica și „a jongla” cu ele, deoarece sunt dese momentele pe care nici un scenariu pedagogic nu le poate prevedea, întrucât „se lucrează” cu ființa umană personală, infinită în manifestări datorită prezenței Chipului lui Dumnezeu în ea. Nu trebuie să omitem că starea profesorului trebuie să fie mereu optimistă, indiferent de problemele din viața personală sau de cele apărute în relație cu elevii de la clasă. Și acestea sunt, cu siguranță, doar câteva dintre provocările pe care le întâmpină un profesor.

Spuneam că a fi profesor de religie este o provocare dublă, pentru că la toate cele de mai sus se adaugă anumite provocări specifice orei de religie. Prima dintre acestea o constituie faptul că materia în discuție are încă renumele de „Cenușăreasa” orarului, iar ca argumente se aduc nenumărate prejudecăți, conform cărora ar fi „nefolositoare”, „îndoctrinare”, „plictisitoare”, „oră de pauză” și altele. Trebuie subliniat, cu părere de rău, că, uneori, chiar unii dintre profesorii de religie, tratând defectuos materia pe care o predau, i-au adus în timp prejudicii majore, alimentând și întreținând toate marotele nefavorabile.

Departe de a fi o oră nefolositoare, ora de religie este cea mai aplicată la problemele de viață ale oamenilor, deoarece, indiferent de religia din care faci parte, a învăța de ce trebuie să fii bun, blând, împăciuitor, în stare să te jertfești pentru semenii tăi, să nu te împiedici de neamul, religia sau genul acestora constituie un mod de viețuire bazat pe valori morale pe care toți dorim să le întâlnim la ceilalți.

Din același motiv, religia nu poate fi considerată „oră de îndoctrinare”, pentru că nici un copil nu este obligat să creadă ceea ce îi este predat. Faptul că oricine și oricând se poate scuti de oră constituie un alt argument care dovedește libertatea de alegere pe care și Dumnezeu ne-o dă nouă tuturor. Ora de religie propune Binele, nu-l impune, ceea ce o absolvă de acuza de îndoctrinare.

Prejudecata conform căreia religia ar fi „oră de pauză” sau „oră plictisitoare” apare atunci când privim cu superioritate materia sau profesorul care o predă. Ea devine atractivă atunci când elevii o doresc și participă la ea, firește și dacă profesorul este la fel de dornic și de prezent, însă mai ales dacă profesorul de religie are o reală legătură cu Dumnezeu, dacă nu este doar un funcționar, pentru că nu poți transmite altuia ceva ce tu nu trăiești.

La toate cele prezentate până acum trebuie adăugat faptul că predarea on-line a adus un plus de provocare elevilor, profesorilor, dar și părinților. Deodată, ne-am trezit cu toții în fața unui domeniu străin, pentru care au fost depuse eforturi suplimentare de învățare a unor programe folosite pentru predarea on-line, precum și asigurarea tehnologiei necesare. A fost nevoie, de asemenea, și de o metodologie de evaluare a activității elevilor. Pot mărturisi că, după această experiență, voi folosi în continuare anumite programe pentru transmiterea de informații, ajutându-mă de ele în procesul de predare și la întoarcerea la învățământul clasic. Deși sper să nu mai existe astfel de perioade de recluziune, cred că vom fi mult mai pregătiți dacă vreodată s-ar mai ivi ocazia. Ținând cont de toate cele descrise mai sus, putem spune că ora de religie televizată a adus și mai multe provocări, precum lipsa interacțiunii cu elevii, alcătuirea unor subiecte noi, independente de programa școlară și valabile pentru toate vârstele, dar și „tracul” apărut în prezența camerelor de filmat.

Însă, în scurt timp, am realizat că provocarea alcătuirii unor subiecte noi s-a transformat, în mod minunat, într-o oportunitate de a desființa rutina și anumite prejudecăți. Deși plecam de la subiecte de dogmatică (Învierea lui Hristos, Înălțarea Lui sau Pogorârea Duhului Sfânt), ajungeam să vorbim despre tămăduire, credință, nădejde, dragoste, comuniune etc. Sau abordam un subiect istoric, prilejuit de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, încercând să reținem de la ei binele săvârșit, dar și puterea de schimbare a lumii prin propria schimbare. Astfel, am îndepărtat prejudecata despre îndoctrinare pusă în cârca orei de religie, dar și pe aceea care susține că ar fi inutilă, deoarece dacă erau vizionate aceste ore-emisiuni, elevii nu erau inițiați într-o doctrină, ci mai degrabă îndemnați spre fapte bune, dătătoare de bine în sufletele lor și ale celor din jurul lor.

Nu sunt eu în măsură să spun dacă emisiunea a fost bună sau nu, ori dacă a avut succes. Pentru aceasta ar trebui să fie între­bați ceilalți profesori de religie, elevii și toți cei care au vizionat-o. De aceea, ca să pot suplini răspunsul personal, am selectat câteva impresii pe care unii dintre elevii mei și le-au exprimat: „Ora de religie desfășurată pe canalul de televiziune TRINITAS a fost un bun înlocuitor al orei de la școală, pentru că am avut de învățat lucruri noi într-o manieră interactivă. Consider că, pentru orice nivel școlar, materialele prezentate au fost bine alese, tema fiind ușor abordabilă. Citatele bisericești mă duceau mai aproape de Dumnezeu, ajutându-mă să înțeleg tainele creștinismului” (Antonio Crantea, clasa a X-a B).

„Ora de religie, realizată la TRINITAS TV, a adus un plus în viața mea și a completat armonios activitățile on-line de la clasă. În urma orelor interactive, am început să îmi pun mai multe întrebări legate de viața mea și de îmbunătățirea acesteia” (Iris Petcu, clasa a X-a F).

„Am urmărit cu interes orele de religie oferite de postul de televiziune TRINITAS TV și nu am sesizat vreo diferență față de orele desfășurate la clasă. Atenția mi-a fost captată, ca întotdeauna, de informațiile transmise de părintele profesor. Am simțit același sentiment de liniște sufletească și aceeași curiozitate ca la orele de clasă, doar că într-un cadru mai confortabil. Doamne ajută!” (Ana Stănciulescu, clasa a XII-a D).

„Deși sunt adepta comunicării față către față, consider că aceste ore de religie au fost eficiente. Au fost informații folositoare și cred că, indiferent dacă ești sau nu creștin, te-ar putea ajuta să te descoperi un pic mai mult, să-ți conturezi personalitatea. Aș recomanda tuturor să urmărească aceste materiale. Le-am luat ca pe niște sfaturi și chiar am rămas cu ceva. Mi-a atras atenția materialul despre nădejde și m-a ajutat să înțeleg că fiecare om are un scop și nu suntem întâmplător pe acest pământ. Mi-a dat încredere” (Georgiana Țăranu, clasa a XI-a E).

Sper să le fi oferit elevilor alternative pentru o viață plină de îndemnuri către bine și îmi doresc ca Dumnezeu să îndrepte eventualele greșeli strecurate, din lipsă de experiență, și să împlinească mesajul transmis, cu tot ceea ce e bun și de folos, tuturor celor care le vor viziona.

Pr. Valentin Temeș este profesor la Liceul
Teoretic „George Călinescu” din București.