Este minunat să fii copil! Viață ușoară, lipsită de griji mari. Zâmbetele lor senine, glasurile curate și cristaline sunt dovada vie că se află în cea mai frumoasă și mai curată perioadă a vieții. Dar în prag de sărbători sunt și cei mai bucuroși, o bucurie atât de mare, încât nu se poate descrie în cuvinte.
Perioada sărbătorilor se deschide, de fapt, la 30 noiembrie, de ziua Sfântului Apostol Andrei, cel care a adus Cuvântul lui Hristos în țara noastră. Se continuă cu Ziua Națională, când elevii se adună să aducă omagiu înaintașilor care au luptat pentru libertatea poporului român. Cu acest prilej, în familiile tradiționale se scot din lada de zestre elementele vestimentare specifice portului popular care au menirea de a ne reaminti de truda înaintașilor noștri.
Urmează sărbătoarea închinată Sfântului Nicolae, sfântul atât de drag și de așteptat. În această perioadă, elevii devin mai conștiincioși la școală, răspund și se străduiesc să obțină note mai mari. De asemenea, acasă sunt mai ascultători de părinți, bunici, frați și surori mai mari, gata să-și ajute mămicile la treburi, în gospodărie. Pun în aplicare chiar și sfaturile domnilor profesori de religie de a întări și înmulți rugăciunile.
Sfântul Nicolae însuși a fost un mare rugător încă din viață, iar acum se roagă veșnic din cer pentru noi, cei care îl chemăm în ajutor. De altfel, va aprecia mult această deprindere a copiilor și va fi mult mai darnic cu ei. Elevii înșiși vor să fie mai buni, ca astfel să-l bucure pe sfântul aducător de daruri. Imediat după sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae se intră mai profund în atmosfera colindelor, care răsună la tot pasul. Ele ne vestesc că se apropie Crăciunul, sărbătoarea bucuriei și, din nou, a dăruirii! Hristos ni se dăruiește tuturor pentru a-L primi în viața noastră, iar noi ne pregătim pentru a ne dărui și a dărui altora, primind, dar și oferind bucurie celor din jur.
Pregătirea elevilor pentru marea sărbătoare se face treptat, prin câteva zile de post, desigur după puterea fiecăruia. Nu doar postul singur, ci împreună cu rugăciunea și faptele bune constituie o pregătire adevărată. Însoțiți de mama sau bunica, elevii merg la biserică pentru Sfânta Taină a Spovedaniei și Sfânta Taină a Împărtășaniei. Participarea la slujbele dinaintea Marelui Praznic, cântatul colindelor în cadrul slujbelor, mersul la colindat, interacțiunea cu elevi din alte școli cu care merg în cete, pe la casele oamenilor, atât în oraș, cât și la sate, dau o și mai mare frumusețe sărbătorilor. Hristos Se naște în sufletele lor și ale noastre prin fiecare gest sau simbol încărcat de dragoste.
Sărbătorile, popasuri duhovnicești
Unii dintre copii, din păcate nu foarte mulți, simt o permanentă bucurie de a trăi Crăciunul și sărbătorile. Viața liturgică personală, mersul la Sfânta Liturghie în fiecare duminică, cultivarea virtuților, deprinderile frumoase și duhovnicești din familie reprezintă o extindere a sărbătorilor. De asemenea, vizitarea persoanelor dragi, dar și a acelora care sunt singure și aflate în nevoi și în suferințe, în orice perioadă a anului, dar mai ales atunci când este necesar, constituie o reală sărbătoare. Bucuria se dobândește în sufletele lor curate prin fiecare faptă frumoasă și aducătoare de bine pentru cei din jur. Astfel, sentimentele interioare sunt mult mai intense pentru ei, întrucât oferă totul din inimă.
Învățându-i să fie mereu atenți la cei din jur, la școală, acasă, în societate, ne vor face cinste nouă, dascălilor, pentru faptul că i-am format și am contribuit la dezvoltarea lor ca oameni ai faptelor bune. Elevii trăiesc frumos la școală atunci când au dascăli iubitori, care îi întâmpină mereu cu blândețe și dragoste, păstrând întotdeauna o legătură sufletească. Pedagogul este cel care modelează sufletul, formează caractere și deprinderi folositoare elevului pentru întreaga viață.
Sărbătorile, în general, sunt popasuri duhovnicești, surse de încărcare sufletească pentru noi toți, dar mai ales pentru elevi. Ei trăiesc viața ca pe o permanentă sărbătoare, întrucât nu au mari responsabilități. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, aceștia se pot bucura de perioada frumoasă a copilăriei.
Dragostea părinților, a tuturor celor dragi și apropiați, constituie o binecuvântare divină pentru copii. Din nefericire, nu toți copiii au avut privilegiul să trăiască și să se dezvolte, bucurându-se de dragostea și căldura părintească sau a unei familii complete. Datoria firească a părinților este de a zidi în sufletele lor nevinovate Cuvântul lui Dumnezeu, primele rugăciuni și necesitatea de a face întotdeauna fapte bune. Toate acestea fac mai frumoasă și mult mai ușoară viața elevilor, ceea ce îi va determina să învețe liniștiți și să își bucure părinții.
Sărbătoarea Nașterii Domnului este așteptată cu drag de către copii, dar și de către noi, profesorii. Ea ne readuce pe toți în perioada nevinovăției și a purității, redevenind cu toții copii. Simțim sufletele pline de emoție atunci când în jurul nostru vedem pregătirea celorlalți pentru marile sărbători religioase pe care noi, românii, le cinstim cu dragoste și evlavie.
Putem observa că în ultimii ani, dar mai ales în contextul pandemiei, atmosfera sărbătorilor a fost foarte diferită. Distanța între persoane, teama de a interacționa cu ceilalți s-au simțit și în rândul elevilor, aceștia depărtându-se sufletește unii de alții, puțin câte puțin. Bucuria din anii trecuți parcă a scăzut în intensitate. Cu toate acestea, spiritul creștin-ortodox, iubirea, căldura, nevoia de comuniune se simt pregnant prin faptul că elevii își oferă daruri unii altora, așa cum cei trei magi au adus daruri Pruncului Iisus.
Vorbind despre semnificația sărbătorii permanente în viața lor, un elev, Ștefan Barbu, mi-a mărturisit că „putem trăi într-o continuă sărbătoare prin rugăciune, fapte bune și comuniune cu semenii, căci dăruind vei dobândi Împărăția lui Dumnezeu”. Eleva Eva Maria Barbu consideră că „am putea trăi mereu în atmosfera sărbătorilor, mai ales prin post, rugăciune, gând curat, comunicare cu cei dragi”. Eleva Cristina Gheorghe își dorește ca „oamenii să fie mai buni și să se iubească unii pe alții”.
Cu gânduri pline de speranță și dorința de mai bine în lume, să începem Noul An rugându-L pe Dumnezeu să depărteze toată boala și toată neputința din viața oamenilor și a elevilor, să ne dăruiască pace și înțelegere, ca astfel să ne putem bucura de persoanele dragi și să putem mărturisi credința dreaptă, permanentizând bucuria sărbătorilor în viața noastră.
