Cehii şi slovacii încă respiră împreună aerul proaspăt al Ortodoxiei, pe care au moştenit-o acum un mileniu de la Sfinţii Chiril şi Metodiu. Astăzi, Biserica Ortodoxă a Cehiei şi Slovaciei luptă din răsputeri să vindece rănile lăsate în sufletele credincioşilor de vitregiile istoriei moderne, care au făcut ca Cehia să devină cea mai atee ţară din Europa. Despre dificultatea, dar şi despre bucuriile acestei misiuni de reînnoire spirituală a celor două popoare, ne-a vorbit Preafericitul Krystoph, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Cehiei şi Slovaciei.
Preafericirea Voastră, de la întemeierea ei de către Sfinţii Chiril şi Metodiu şi până astăzi, Biserica Ortodoxă a Cehiei şi Slovaciei a întâmpinat numeroase dificultăţi generate de transformările socio-politice din cele două state. Cum a reuşit totuşi să-şi conserve şi să-şi cultive spiritualitatea şi moştenirea culturală?
Chiar dacă Cehia şi Slovacia s-au despărţit, noi am rămas o singură Biserică şi suntem încă un singur popor: poporul ortodox al Cehoslovaciei. Popoarele noastre sunt conştiente încă de faptul că tradiţia noastră bisericească se fundamentează pe misiunea Sfinţilor Chiril şi Metodiu. După cel de-al Doilea Război Mondial, această tradiţie a fost ferm reînnoită prin înfiinţarea Bisericii Ortodoxe autocefale a Cehoslovaciei. Acest lucru a început cu lucrarea foarte activă (în timpul primei Republici, 1918-1939) a primului nostru episcop, neomartirul Gorazd, care mai târziu, în timpul ocupaţiei naziste din ţara noastră, s-a sacrificat şi a devenit martir, fiind canonizat şi proclamat sfânt în anul 1987.
Rolul nostru este acum să consolidăm această temelie şi să o extindem. Avem o mulţime de lucruri de făcut şi foarte multe provocări pentru viitor. În anul 2013 ne pregătim să aniversăm un moment foarte important, şi anume împlinirea a 1.150 de ani de când Sfinţii Chiril şi Metodiu au venit în ţara noastră şi ne-au adus creştinismul din Răsărit. Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Arhiepiscopul Constantinopolului şi Patriarhul Ecumenic, succesorul de drept al patriarhului Fotie, care i-a trimis în misiune pe Sfinţii Chiril şi Metodiu în anul 863, a acceptat invitaţia noastră şi va participa la sărbătoarea noastră la sfârşitul lunii mai 2013. Ne propunem, de asemenea, să invităm şi reprezentanţi ai celorlalte Biserici Ortodoxe din lume, pentru a participa la un mare pelerinaj al tuturor credincioşilor la Mikulcice, locul unde Sfinţii Chiril şi Metodiu şi-au desfăşurat lucrarea misionară, care este astăzi un mare sit arheologic, de unde ies la lumină multe vestigii, inclusiv biserici.
Cum contribuie Biserica la revigorarea spirituală a societăţii din spaţiul ceho-slovac marcat de secularizare şi globalizare?
Însăşi sărbătoarea pe care o pregătim se înscrie în eforturile Bisericii noastre de a revigora viaţa spirituală din acest spaţiu, deoarece lucrarea misionară a Sfinţilor Chiril şi Metodiu este pentru noi cel mai motivant şi mai constructiv lucru, care poate inspira toate popoarele din contemporaneitate. Ne dorim să arătăm poporului nostru, care este cel mai ateu popor din Europa, unde se află rădăcinile noastre şi ne-am bucura să arătăm că aceste rădăcini sunt încă active şi bune de urmat. Vrem să le redescoperim oamenilor rădăcinile creştine şi împreună să-I urmăm Mântuitorului Iisus Hristos.
Participăm, de asemenea, la multe evenimente publice sau ecumenice, pentru a putea da mărturie despre frumuseţea moştenirii ortodoxe, moştenirea Iubirii şi despre responsabilitatea neamului nostru şi a întregii lumi de a cultiva această moştenire.
"Suntem Biserica Ortodoxă cu cel mai mare pluralism etnic şi cultural din lume"
Aţi afirmat într-un interviu acordat recent publicaţiei "Romfea" că numărul ortodocşilor din Republica Cehă şi din Slovacia este în creştere cu fiecare zi. Cum este receptată Ortodoxia într-o regiune majoritar catolică şi cum reuşeşte Biserica pe care o păstoriţi să se facă credibilă în Cehia, una din ţările europene cu cel mai mareprocent de atei declaraţi?
Într-adevăr, numărul creştinilor ortodocşi din Cehia şi Slovacia este în creştere. În momentul acesta, aşteptăm rezultatele ultimului recensământ al populaţiei, după care vom cunoaşte exact numărul acestora. Există foarte multe comunităţi ortodoxe în cele două ţări, şi pot să spun cu uşurinţă că suntem Biserica Ortodoxă cu cel mai mare pluralism etnic şi cultural din lume.
Majoritatea credincioşilor noştri sunt, bineînţeles, cehi şi slovaci nativi, dar imigraţia în ţările noastre a fost foarte mare în ultimii 20 de ani şi foarte mulţi oameni care trăiesc în comuniune în Biserica noastră sau vizitează bisericile noastre sunt oameni care au găsit în ţara noastră o nouă casă. Cei mai mulţi credincioşi străini vin din Ucraina, Rusia, Belarus, vechea regiune Ruthenia, Bulgaria, Georgia, Grecia, Serbia, grupuri mai mici din alte ţări şi, bineînţeles, şi din România. Încă nu cunoaştem cu exactitate numărul creştinilor ortodocşi din ţara noastră, dar am putea estima cu aproximaţie că numărul acestora este de 200.000. Dar cel mai important lucru este că toţi aceşti oameni veniţi din diferite părţi ale lumii sunt ortodocşi şi trăiesc în comuniune în Biserica autocefală a Cehiei şi Slovaciei. Suntem foarte mândri că le putem oferi o importantă parte a vieţii lor în noua patrie, şi anume viaţa liturgică. Le oferim chiar şi Sfânta Liturghie în limba lor maternă. Avem, de exemplu, trei preoţi români în Biserica noastră pentru românii stabiliţi pe aceste meleaguri. Pur şi simplu, Biserica noastră este ca întreaga lume la o scară mai mică: oameni din diferite ţări, tradiţii diferite se întâlnesc una cu alta îmbogăţindu-se reciproc, şi împreună dau mărturie despre Domnul nostru Iisus Hristos.
Biserica Ortodoxă a ţinuturilor Cehiei şi Slovaciei a înfiinţat, pe lângă instituţiile de caritate, Academia Ortodoxă de la Vilémov (Republica Cehă), care este foarte activă în programele de dezvoltare durabilă şi de mediu. Vorbiţi-ne despre specificul şi misiunea acestei instituţii.
Academia Ortodoxă din Vilémov a fost fondată în anul 1995 şi înregistrată mai târziu, în anul 1996, ca entitate independentă, non-guvernamentală şi non-profit. Încă de la începuturile sale, această academie a organizat foarte multe seminarii, conferinţe, cursuri de formare şi diverse activităţi pe teme duhovniceşti, culturale şi ecologice, focusate pe cultivarea şi dezvoltarea dialogului dintre Biserică şi societate. Una dintre priorităţile academiei este legată de problemele mediului înconjurător, iar activităţile dedicate acestuia nu sunt doar teoretice, ci şi practice. Prin proiecte concrete, ne dorim să arătăm că este posibilă şi "cealaltă cale" - calea responsabilă de a proteja mediul, care este creaţia lui Dumnezeu. Academia deţine, ca "proiect eşantion", staţii eoliene sau hidrocentrale pentru producerea energiei, care funcţionează într-un mod absolut ecologic. Prin acest model de proiect arătăm publicului că această cale, deşi este puţin mai complexă, este posibilă, iar creaţia lui Dumnezeu nu ne-a fost dăruită ca să o distrugem, ci pentru a o proteja.
Cu câteva luni în urmă, Academia a deschis Centrul comunitar "Jonah" pentru oamenii din zona Olomouc, un mare oraş din regiunea Moraviei. Acest centru comunitar oferă oamenilor numeroase activităţi şi diverse posibilităţi de petrecere a timpului în centrul care găzduieşte o librărie, un minicinema etc.
"Suntem popoare diferite, cu baze culturale diferite, dar suntem un singur popor în Hristos"
Ridicarea unei biserici româneşti la Most a fost un proiect pe care l-aţi îmbrăţişat încă de la început cu entuziasm şi pe care l-aţi sprijinit cu consecvenţă. Sfinţirea acestei biserici a fost, de asemenea, un moment care a consfinţit relaţiile frăţeşti dintre Biserica Ortodoxă a ţinuturilor Cehiei şi Slovaciei şi Biserica Ortodoxă Română. Cum a evoluat această relaţie până la acest moment şi care sunt perspectivele acestei cooperări?
După cum am amintit, avem trei preoţi români care slujesc deseori Sfânta Liturghie în limba română deoarece - aşa cum a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel când a vizitat ţara noastră în luna octombrie - este foarte important ca oamenii să audă Liturghia în limba natală, să se spovedească şi să se roage în limba natală. Construirea unei noi biserici din lemn, a întărit - după cum aţi menţionat - relaţiile deja foarte bune dintre Bisericile noastre. Nu vom uita niciodată că Cehoslovacia a fost aliată, în timpul primei Republici, cu Regatul Serbiei, Croaţiei şi Slovaciei (mai târziu Regatul Iugoslaviei) şi cu România. Oamenii din Republica Cehă poartă în memorie ajutorul pe care soldaţii români l-au dat ţării lor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, statul român nu a participat la invazia Uniunii Sovietice şi a aliaţilor ei din anul 1968. Acesta este un subiect sensibil, dar pe care poporul ceh nu-l va uita niciodată.
Această istorie comună constituie o bază puternică pentru dezvoltarea pe mai departe a relaţiilor de frăţietate dintre popoarele noastre. Biserica românească din lemn de la Most, unde se află şi monumentul eroilor români căzuţi pe câmpul de luptă pentru eliberarea Cehoslovaciei de invazia nazistă, este o mărturie a acestei istorii comune, un simbol al legăturii dintre cele două popoare şi între Bisericile noastre. Perspectiva acestei colaborări o vedem prin întărirea relaţiilor în dimensiunea religios-culturală: prin expoziţii, concerte, prezentări, şi mai ales prin săvârşirea comună a Euharistiei. După cum am menţionat, suntem popoare diferite, cu baze culturale diferite, dar suntem un singur popor în Hristos, un singur popor ortodox.
