L-am întâlnit pe Ion Cazacu la un târg de seminţe, în Iaşi: cu ochi iscoditori, sprinţar şi cu chef de vorbă. Venise tocmai de la Bălţi ca să-i înveţe pe oameni cum se poate face agricultură fără sapă şi fără chimicale. Oferă sfaturi şi pe internet, prin câteva reviste editate peste Prut şi în scurt timp i se va împlini şi visul de a tipări o carte. Se simte îndatorat să spună adevărul în privinţa expunerii la chimicale, a lucrat cu acestea în perioada sovietică şi cunoaşte efectele nocive. Ne-a vorbit şi despre importanţa aerării solului, despre cum putem obţine recolte curate fără prea mare efort, ci doar cu un pic de ştiinţă. „Cheia este cunoaşterea”, a subliniat inginerul Ion Cazacu.
Domnule inginer, micii fermieri în special au început să proiecteze grădinile după principiile care stau la baza permaculturii. Aş dori să începem discuţia de aici, de la diferenţa dintre permacultură şi agricultura clasică.
Permacultura, mai pe înţelesul tuturor, este tot un fel de agricultură, însă ţinându-se cont mai ales de grija faţă de sol, de aceea în permacultură nu sunt utilizate chimicalele şi punem accent pe înţelegerea legilor naturii. Creştem astfel biodiversitatea şi calitatea, iar acestora le adăugăm şi un aranjament (design) special. Este vital să trecem de la agricultura clasică, intensivă, la cultura bio, la permacultură. De ce? Mă uit la nepoţii noştri, care sunt din ce în ce mai bolnavi. De ce credeţi? În mare parte din cauza a ceea ce mâncăm, a ceea ce se cultivă fără discernământ.
Cum putem obţine recolte curate?
Agricultura bio în grădină, respectiv permacultura, nu se mai face atât de mult cu sapa, dacă înţelegi legile naturii. Când înţelegi cum se fertilizează solul, ce înseamnă acea saltea din pădure unde nu intervine nimeni să strângă frunzele, să le arunce sau să le dea foc, când începi a pricepe toate acestea, scapi şi de sapă, şi de chimicale. Am descoperit cartea lui I. Ovsinski, „Noul sistem de lucrare a solului”, elaborată cu mai mult de un veac în urmă, şi m-a captivat; am deschis ochii şi am început să pun în practică principiile permaculturii. La început pe terenuri mai mici, apoi pe terenuri mai mari, aşa cum facem acum la Soloneţ (Suceava). Avem deja rezultate foarte bune pe aproximativ 15 hectare; stau toţi cu ochii pe noi şi îşi zic că se poate şi altfel, adică fără erbicide şi pesticide, folosind doar produse naturale. Cei care lucrează terenuri mai mari nu riscă, ei cred în erbicide, în insecticide, cred că îngrăşămintele sintetice sunt mai ieftine, mai eficiente. Însă sunt nocive mediului în primul rândul şi sănătăţii noastre.
Ce folosiţi mai exact?
Folosim produse naturale. Solul este viu, avem doar într-o singură linguriţă de compost 7 miliarde de microorganisme, tot atâtea câtă populaţie este pe pământ. Noi folosim şi chiar producem aceste microorganisme, EM activ sub formă lichidă, care conţine diverse grupe de microorganisme benefice - un fel de probiotice pentru plante. Stropim terenul, se stropeşte şi foliar, cu acest EM se poate stropi chiar şi în coteţele de porci sau găini ca să dispară acel miros greu. Apoi, în al doilea rând, folosim biohumusul de la râme, compostul şi, mai ales, sideratele, adică plantele pe care nu le lăsăm să facă sămânţă, le cosim şi le dăm pe loc cu microorganisme ca să se descompună mai repede pentru că sunt plante care îmbunătățesc structura solului. Adică ne străduim să aducem condiţiile afânării pământului exact ca în pădure. În pădure nu se afânează, acolo natura s-a gândit singură şi din copac cad crenguţe, care se aşează peste frunze şi le ţin aerate. Aeraţia este unul dintre acei stâlpi care contribuie la rodnicia solului. În afară de aeraţie mai avem nevoie de soare, temperatură şi de umezeală. Dă, Doamne, ploaie! Să nu uităm însă că umezeala nu vine doar din ploaie, după cum cred unii, în realitate, în natură, apa nu doar se duce în jos, ci se ridică şi în sus, prin capilare.
Ce înseamnă acest lucru?
În pădure este o salteluţă de 5 cm. Mereu. Creatorul a făcut ca sub aceşti 5 cm temperatura să se schimbe cu 10 grade. Acolo, la acea adâncime, se întâlneşte temperatura din sol cu cea din aer şi se formează picătura de apă, adică roua. Astfel, înţelegeţi ce v-am spus mai devreme cu importanţa acelei salteluţe şi a sideratelor.
Totuşi nu aţi lucrat mereu în sistem bio... care este diferenţa?
Nu, eu am lucrat în sistem cu chimicale pe vremea lui Brejnev, am administrat în Basarabia vreo cinci raioane şi astfel am văzut cu ochii mei efectele nocive ale acestor chimicale utilizate în agricultură. Nici un alt coleg, în afară de mine, nu mai este în viaţă. Din cauza expunerii la chimicale. De aceea, mă simt îndatorat să trag un semnal de alarmă, dar să ofer şi o alternativă sănătoasă şi mult mai ieftină. Statistici oficiale nu sunt referitor la impactul acestor chimicale pentru că toţi sunt ocupaţi să facă bani, noi fără bani facem inclusiv educaţie. Îi învăţăm pe cei care vor să trăiască. Şi, repet. Noi nu ne dăm seama de ce nepoţii noştri dezvoltă tot felul de boli, de alergii şi tot umblă pe la medici; sunt chiar mai bolnavi decât suntem noi, buneiii... Trebuie să ne trezim şi să nu mai folosim chimicale.
Aveţi încredere în ceea ce găsim la magazine sub eticheta de „eco“ sau „bio“?
Se speculează mult acest cuvânt „eco”, iar ştiinţa s-a ascuns după limita admisibilă că la 1 kg de produs se poate să mânânci 1 miligram de otravă. Eco sau bio este atunci când creşti sută la sută cu nutriţie naturală, fără nici o intervenţie, fără nimic chimic. Şi acest lucru se poate face dacă merg pe procesele de fertilizare a solului după cum v-am descris. Deci, căutaţi legumele bio fără limită admisibilă, deoarece ştii sigur că acestea nu au nici măcar un miligram de otravă. Graţie tehnologiei, slavă Domnului, găsiţi pe acel grădinar care cultivă curat, te duci la el, îl cunoşti, vezi ce şi cum face. Şi uite aşa mănânci sănătos. Iar dacă vor fi mii de grădinari aşa, zeci de mii, atunci poate se vor schimba şi cei care folosesc chimicale.
Aceasta este soluţia? Cât mai mulţi grădinari care cultivă după principiile permaculturii?
Cheia este cunoaşterea, să ne informăm cu ajutorul tehnologiei, iată că ar fi foarte simplu. Sunt nişte lucruri care trebuie înţelese, deci, e nevoie de educaţie, să facem schimb de păreri, să oferim informaţii. Mă stărui şi pe internet, ca prin postări, să dau lumină, să le ofer răspunsuri celor care întreabă, scriu şi scot cărţi, reviste, pentru că la 77 de ani mă gândesc la ce las în urmă. Şi vreau să las în urmă copii, nepoţi şi strănepoţi informaţi şi sănătoşi. Să ştie mititelul ce înseamnă microorganismele, cum ne ajută râma din sol, să ştie că albul şi negrul sunt împreună întotdeauna, că sunt insecte benefice şi patogene, să ştim cum se menţine echilibrul în natură şi să respectăm acest pământ strămoşesc.
„Solul este viu. Trebuie să-l preţuim“
Ion Cazacu (77 de ani) este inginer mecanic. A fugit de sapă în clasa a VIII-a, după cum spune, şi a urmat o şcoală agricolă, la Grinăuţi. A absolvit apoi Universitatea Agrară de Stat din Republica Moldova (fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească), a studiat energiile alternative în Olanda, iar de peste 20 de ani îşi cultivă propriile legume şi cereale sănătoase. Când nu grădinăreşte, îşi face timp să dea sfaturi celor care i le solicită şi desenează. În perioada sovietică a muncit la depozitul de chimicale din Bălți: „Cunosc bine efectele nocive ale chimicalelor“. În şcoala agricolă a aflat de tehnologia agronomului Ivan Ovsinski, care promova grădinăritul ecologic și permacultura, realizând adevărate minuni pe timp de secetă la culturile de care îngrijea. Şi-a completat cunoştinţele citind literatură de specialitate americană și japoneză. A ajuns să înțeleagă însemnătatea vieții din sol pe care i-o preda, fără nici o şcoală, bunelul său: „Solul este viu, iar aceste chimicale distrug viaţa. Viaţa solului şi viaţa noastră. Legumele produse în sistem intensiv sunt golite de nutrienţii benefici, dar pline de nitraţi“.
