„Îndemnul pentru români al Sfântului Ioan Iacob este să țină inima sus, chiar și când sunt necăjiți și încercați, să nu uite că peste toate este voia lui Dumnezeu. Mâna lui vindecătoare de dincolo de zare ne dăruieşte binecuvântare și ne ajută să trecem peste acest val de încercări, iar drept recunoștință, să îngenunchem la racla sfintelor sale moaște.” Acestea sunt cuvinte de întărire pe care Preacuviosul părinte arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Superiorul Aşezămintelor Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, le aşază la inimile pelerinilor şi credincioşilor români de pretutindeni, în aceste zile de sărbătoare închinate Ocrotitorului cetăţii Bucureştilor, în dialogul dăruit cu generozitate Ziarului Lumina.
Cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ sunt așezate spre închinarea credincioşilor cu prilejul pelerinajului desfăşurat de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor. Vă rugăm să ne istorisiţi câteva file din istoria aducerii acestor odoare sfinte la Bucureşti, cu prilejul sfințirii Altarului Catedralei Naționale (25-30 noiembrie 2018).
După ce invitația Patriarhiei Române a fost transmisă către Patriarhul Ierusalimului, în anul centenar, Preafericirea Sa, Patriarhul Teofil al III-lea, a răspuns cu bucurie pregătind vizita de la sfârșitul lunii noiembrie 2018, când au fost anunțate aceste sărbători deosebite pentru țara și Biserica noastră.
Pentru acel moment istoric, Patriarhia Ierusalimului a fost reprezentată de o delegație condusă de Patriarhul Teofil al III-lea, din care au mai făcut parte Arhiepiscopul Aristarh de Constantiana, secretarul general al Patriarhiei Ierusalimului, Arhiepiscopul Hristofor de Chiriacopolis, care păstorește în zona Amanului din Iordania, arhimandritul Constantinos, starețul Mănăstirii „Sfântul Gheorghe“-Hozeva, din Țara Sfântă, și arhidiaconul Marcu, slujitor aghiotafit la Sfântul Mormânt. Delegația Patriarhiei Ierusalimului a ajuns atunci în România în ziua de 29 noiembrie 2018, fiind întâmpinată pe Aeroportul internațional Henri Coandă din București. Deși vremea era foarte friguroasă, inimile românilor erau nerăbdătoare și pline de căldură sfântă pentru a întâmpina odoarele sfinte (un epitrahil original al Sfântului Cuvios Ioan Iacob, care a stat pe sfintele sale moaște, în racla de la Hozeva, precum și mici fragmente din cinstitele sale moaște, care s-au păstrat până la mutarea în racla cea nouă de argint, la momentul canonizării din 2016) pe care Patriarhul Ierusalimului le-a adus atunci ca dar pentru poporul român. Toate aceste odoare au fost oferite în Catedrala Patriarhală de către Preafericitul Patriarh Teofil, ca semn de prețuire, Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, fiind astfel dăruite întregului popor român binecredincios. Acest eveniment solemn a avut loc în Catedrala Patriarhală (29 noiembrie 2018) și a fost urmat de slujba din ziua hramului, în 30 noiembrie, fiind prima Liturghie arhierească săvârșită de Patriarhul Ierusalimului împreună cu Patriarhul României, după ziua sfințirii Altarului Catedralei Naționale (25 noiembrie 2018). Credincioșii care au participat atunci la hramul Catedralei Mântuirii Neamului au avut bucuria să primească binecuvântarea cinstitelor moaște ale sfântului nostru atât de drag, Cuviosul Ioan Iacob Românul, așezat în calendar cu numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, întrucât acolo și-a început calea monahală a slujirii lui Dumnezeu. Întoarcerea delegației Patriarhiei Ierusalimului a avut loc după sărbătoarea centenară de la Alba Iulia, 1 decembrie 2018, cu o încărcătură deosebită, la care au participat Patriarhul Ierusalimului și Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României, fiind martori la festivitățile desfășurate cu multă emoție în Cetatea Unirii. În seara acelei zile, delegația Patriarhiei Ierusalimului, întoarsă în București, și-a luat rămas-bun de la Preafericitul Părinte Daniel și de la toți ceilalți părinți prezenți, întorcându-se în Țara Sfântă. Au păstrat în amintire și în suflete momentele de împlinire duhovnicească pe care le-au trăit în țara noastră și le-au mărturisit apoi cu deosebită bucurie sfântă pelerinilor care veneau din România pentru a vizita Locurile Sfinte, Patriarhul Ierusalimului vorbind permanent de clipele frumoase de slujire, de căldura și credința poporului român, amintind în sens apreciativ faptul că, deși afară era un frig năprasnic, căldura din inimile pline de credință ale românilor a făcut ca atmosfera să fie una foarte frumoasă, asemenea filelor de mare sărbătoare din istoria Bisericii Ortodoxe.
Cuviosul Ioan Iacob este primul sfânt de neam român înscris în Sinaxarul Sfinților Patriarhiei Ierusalimului cu numele de Sfântul Ioan Noul Hozevit. Vorbiţi-ne despre istoria proclamării canonizării sale de către Patriarhia Ierusalimului.
Evenimentul proclamării oficiale publice a sfințeniei Cuviosului Ioan Iacob, Noul Hozevit, a avut loc în Patriarhia Ierusalimului în data de 31 ianuarie 2016, la mănăstirea de la Hozeva închinată Sfinților Gheorghe și Ioan. După ce în ședința Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului, în toamna anului 2015, s-a luat în analiză și aprobat această trecere în rândul sfinților, s-a hotărât ca starețul Mănăstirii Hozeva, arhimandritul Constantin, să fie însărcinat, împreună cu alte ajutoare de la Patriarhia Ierusalimului, pentru a organiza ceremonia publică la mănăstirea de la Hozeva.
Însă, au avut loc unele evenimente nedorite pe care le cunosc din mărturia starețului Mănăstirii Hozeva. Organizarea acestui eveniment nu s-a putut face în toamna anului 2015, așa cum era plănuit inițial, pentru că asupra mănăstirii s-au abătut unele încercări. Unul dintre părinții tineri, un ieromonah, a aflat peste noapte că are o boală foarte gravă și, pentru a încerca să scape, avea nevoie de o intervenție medicală foarte grea. Așadar, starețul mănăstirii, aflând această veste, se vedea împiedicat în activitățile sale de a organiza frumoasa ceremonie de proclamare a sfințeniei Sfântului Ioan Iacob. Atunci, a mers la Patriarhul Ierusalimului şi l-a înştiinţat de această situaţie. Inima starețului era împărțită pentru că monahul suferind era unul dintre părinții foarte nevoitori și ar fi vrut să îi acorde tot sprijinul. Atunci, Părintele Patriarh Teofil a chibzuit și i-a spus starețului să poarte de grijă părintelui aflat în suferinţă, să îl sprijine cu tot ceea ce este nevoie şi după ce se va rezolva cu starea lui de sănătate se va putea organiza, la o dată viitoare, momentul acelei slujbe festive. Starețul s-a întors la mănăstire, l-a luat pe părintele bolnav, a plecat cu el la tratament și, din fericire, lucrurile au mers spre bine. Harul lui Dumnezeu a lucrat...
Data acelui moment festiv a fost fixată atunci pentru 31 ianuarie 2016. Mănăstirea Hozeva are între întemeietorii ei pe Sfinții Ioan și Gheorghe Hozevitul, sfinți din veacurile al 5-lea și al 6-lea. De aceea, când Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului a luat în discuție dosarul de canonizare al Sfântului nostru român Ioan, au hotărât ca numele lui, trecut în calendarul Patriarhiei Ierusalimului, să fie Sfântul Cuvios Ioan, Noul Hozevit, pentru că el a strălucit în vremurile din urmă. Data de prăznuire a fost fixată în 28 iulie/10 august, zi în care au fost descoperite sfintele moaște, din anul 1980, în mod minunat, la peștera în care a adormit în Domnul.
Odată pornită organizarea acestui frumos eveniment, au fost anunțate Patriarhiile Ortodoxe din lume pentru a-și trimite reprezentanți. Patriarhia Română a desemnat o delegație importantă condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și toate mitropoliile țării noastre au delegat stareți, starețe și părinți slujitori de la centrele eparhiale şi din parohii pentru a participa. Delegaţia noastră a venit în Țara Sfântă cu câteva zile înainte de ziua sărbătorii, fiind primită de Patriarhul Ierusalimului, care cu multă bucurie a oferit binecuvântare fiecăruia dintre membri. Am avut prilejul și bucuria atunci să participăm cu toții, coborând în dimineața zilei de 31 ianuarie pe Valea Hozevei purtând icoana Sfântului Ioan Iacob Românul și steagul nostru românesc cu cântări de bucurie duhovnicească. A devenit o vale a cântecului românesc, a prinosului de recunoștință a neamului nostru pentru acest vlăstar care a fost dăruit Țării Sfinte.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor prezidat de Patriarhul Ierusalimului, înconjurat de 11 ierarhi din mai multe țări ortodoxe. Deși zona de acces este deosebit de anevoioasă și locația unde este aşezată mănăstirea nu beneficiază de foarte mult spațiu, mulți dintre credincioși au rămas afară în curtea mănăstirii și mai în jos pe Valea Hozevei și au ascultat slujbele, urcând în limita posibilităților și în interior, pe rând, să se închine la racla cu sfintele moaște așezate acum în biserica mare a Mănăstirii Sfinților Gheorghe și Ioan de la Hozeva.
Acest eveniment, petrecut în data de 31 ianuarie 2016, a reprezentat recunoașterea publică și trecerea oficială în calendarul Patriarhiei Ierusalimului a Sfântului nostru român Ioan Iacob. Au mai fost și alți nevoitori în Țara Sfântă, dar Sfântul Ioan Iacob strălucește de departe ca fiind cel mai importat vlăstar al neamului românesc dăruit spaţiului şi spiritualităţii Țării Sfinte.
Care sunt aspectele din viaţa şi activitatea Sfântului Cuvios Ioan Iacob, trăitor în secolul 20, pentru care a fost aşezat în icoana Anului omagial 2021, al pastoraţiei românilor din afara României?
În primul rând, Sfântul Ioan Iacob este un sfânt modern, contemporan cu noi. A plecat în Împărăția de dincolo de zare în anul 1960, iar cinstitele sale moaște au fost descoperite la Hozeva, în peșteră, în anul 1980. Trecerea lui în calendarul Bisericii Ortodoxe Române s-a făcut în anul 1992 și, de atunci, mulțime de români, de pelerini care ajung în Țara Sfântă au avut ocazia să i se închine acolo, să afle răspuns la rugăciunile pe care le-au făcut și, ca recunoștință pentru aceste binecuvântări și răsplătiri sfinte, pe teritoriul țării noastre s-au construit foarte multe biserici care l-au luat drept ocrotitor pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț. Cea mai cunoscută este biserica de la Seminarul Mănăstirii Neamț, unde se află și un fragment din moaștele sale, oferite ca binecuvântare pentru Țara Moldovei și pentru lavra unde el s-a format.
Anul acesta, fiind închinat românilor din afara țării, foarte mulți fraţi de-ai noştri au călătorit în Țara Sfântă și s-au împrietenit acolo cu Sfântul Ioan Iacob. De la el, care a fost departe de țară, avem consemnate cuvinte de mângâiere și de încurajare pentru românii care se află în această situație. De aceea, cred că a rezonat oarecum cu sufletul celor din diasporă, cu românii de departe de țară. Este cunoscută una dintre frumoasele sale poezii în care îi îndeamnă pe români să nu uite de menirea lor de creștini și de români.
La Așezământul românesc pentru pelerini din orașul biblic Ierihon, chiar în dreapta intrării există o icoană în mozaic, într-o arcadă frumoasă, în care este reprezentat Sfântul Ioan Iacob aproape în mărime naturală și toți pelerinii care ajung acolo sunt întâmpinați de Sfântul Ioan Iacob, iar cuvintele care au fost alese pentru a fi inscripționate pe papirusul pe care îl ține în mână au fost selectate din poeziile sale adresate chiar celor din diasporă: „Fii pribegi ai țării mele, necăjiți între străini, nu uitați menirea voastră de români și de creștini!” Acestea sunt mângâierea și mesajul Sfântului Ioan Iacob pentru toți românii aflați în afara României.
Este așezat nu doar în icoana acestui An omagial, ci și în Sinaxarul Patriarhiei Ierusalimului, în filele de Pateric românesc şi mai ales în inimile românilor de pretutindeni.
La final, vă rugăm să oferiţi cititorilor Ziarului Lumina şi tuturor pelerinilor un gând şi o binecuvântare în aceste zile de sărbătoare, care se desfăşoară în condiţii de maximă rigoare, impuse de restricțiile sanitare cauzate de noul val al pandemiei de COVID-19.
Nu doar România, ci și întreaga lume trece prin aceste momente de suferință și de cercetare a lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Și în Țara Sfântă sunt condiții deosebit de grele. Este un moment să ne amintim de condițiile în care a trăit Sfântul Ioan Iacob, încercând astfel să primim o rază de speranță și de încurajare. În viața lui se menționează că în perioada cât a stat la râul Iordan ca egumen, dar și mai apoi, în ultima parte în care s-a nevoit la peștera de la Hozeva, condițiile de viață au fost deosebit de aspre. Cuviosul Ioan nu a renunțat să lupte, să se roage și să țină steagul sus, chiar și când sănătatea i-a fost afectată.
Îndemnul pentru români al Sfântului Ioan Iacob este să țină inima sus, chiar și când sunt necăjiți și încercați, să nu uite că peste toate este voia lui Dumnezeu. Chiar și când ne ceartă, o face cu un scop pedagogic. Am greșit față de El, L-am supărat prin neascultare, ne-am îndepărtat de poruncile Lui și, de aceea, acum, ne cercetează cu toiagul Său de mustrare. Ne plângem și morții cu nădejdea învierii. Dumnezeu să îi așeze în ceata drepților, iar pentru cei care acum se află pe patul de suferință, îl rugăm pe Sfântul Ioan Iacob să-i aline, așa cum o făcea atunci când avea grijă la bolnița Mănăstirii Sfântului Sava și, mai odinioară, la Mănăstirea Neamțului, de bolnavii de acolo. Mâna lui vindecătoare de dincolo de zare să ofere o binecuvântare și să ne ajute să trecem peste acest val de încercări, iar drept recunoștință, să ne vedem cu bine într-un viitor cât mai apropiat, să îngenunchem la racla sfintelor sale moaște și să-i mulțumim pentru binefacerile primite. Sfântul Ioan Iacob să ne protejeze împreună cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Capitalei.
