Descopăr abia acum, cu o întârziere poate simbolică, între numeroasele volume pe care le primesc de la scriitori, cartea apărută la Editura Eikon, București, în 2021, „Cântec pentru așezarea luminii”,
01 Apr, 2026
APATIA
Străpuns-am pustiul ce părea nestrăpuns,
Nu prin forţa noastră, ci-a Celui străpuns.
Lumina pascală, deşi neatinsă,
Licăre-n zare, de-o cruce ascunsă.
Scrutând raza-i lină, primit-am putere.
În praxis ascetic speranţa nu piere!
În ultima oază, smeriţii creştini
S-opriră, cu toţii, la umbră de spini.
Cu ruga în minte, cu inima plină,
Pe chipuri s-arată isihia divină.
Deodată, în oază apare straniu
Un chip de fantasmă cu nimb auriu.
Era o femeie cu trup aparent.
E înger, făptura, sau om transparent?!
Cu faţa brăzdată de aspră asceză,
Pe trupu-i scheletic faci oso-sinteză.
Al ei bioritm era psihofizic,
Dar trupu-i teluric părea metafizic.
Pe chipu-i iconic citeai apatia
Şi-n viaţa ei sfântă, trăiai liturghia.
Din părul ca neaua-şi făcuse veşmânt,
Iar mersu-i angelic părea ca de sfânt.
În ochii ei limpezi vedeai infinitul,
Iar vorba ei dulce era chiar Cuvântul.
Toţi cunoscură, fără tăgadă:
Era Egipteanca! Veni să ne vadă.
