Fluiditatea genuinului

Cartea de față reprezintă jurnalul perioadei adolescentine a lui Remus Georgescu, acolo unde întâlnim adeseori figura unui tânăr care peste ani va deveni cunoscutul scriitor Dumitru Nicodim-Romar. Jurnalul lui Geremus (Editura Creator, Brașov, 2025) este o scriere despre formare într-o perioadă încărcată de frământări pe toate planurile. Un ton special va fi acordat alegerii idealurilor în viață, modului în care iubirea poate constitui un veritabil fir călăuzitor.

Relațiile dintre tinerii problematicului an 1968 sunt redate cu o atașantă patină a genuinului. Citind jurnalul, printre multe altele impresionează numeroasele filme artistice vizionate, felul în care acestea edifică interiorul sufletelor dornice de rapide acumulări. Lectura și distracțiile obișnuite acestei vârste alcătuiesc un tablou pe care îl parcurgem cu plăcere. Detaliile iubirii, ca și cele ale prieteniei, au parte de adânci dezbateri. Acum se vor petrece primii pași pe complexa cale a autocunoașterii. Tri­bu- ­­lațiile vieții liceenilor sunt redate cu deosebită acuitate, viitorul fiind privit atât cu speranță, cât și cu înfrigurare. Trecerea cu bine peste obstacole e primordială. Ajutorul de la Dumnezeu va fi invocat constant. Cei doi prieteni, Remus Geor­gescu și Nicodim Dumitru, parcurg etape existențiale pline de sensibilitate și dorința autodepășirii. Propensiunile către lumesc ale tinerilor sunt și ele prezente, odată cu o specială conștientizare a tem­peranței care poate fi salvatoare la un moment dat. Încep să se întrevadă mugurii marilor interogații existențiale.

Impresionează în Jurnalul lui Geremus mutabilul datelor sufle­tești, capacitatea de a trece fluid de la o stare la alta. Uneori, tăcerile poartă cu ele suflul diafan caracteristic viitoarelor descoperiri. No­tațiile cvasi-cotidiene denotă acerba dorință a descifrării labirintului existenței, ceea ce în fond are valoarea demersului inițiatic. Cu deosebită bucurie aflăm despre cărțile citite de adolescenții vremurilor acelora, menite să exprime un anumit sistem valoric. Perenitatea focurilor îndrăgostite compune așe­zări în scenă care vor fi amintite nostalgic. Chiar și la o vârstă fragedă, preocuparea manifestă pentru cele sensibile surprinde mereu în sens pozitiv. Ingenuitatea romantică a relațiilor e ilustrată și prin intermediul următoarelor versuri: „Ah de atâtea ori ți-am zis/ Că n-am să pot să te păstrez/ Că asta presimțeam în vis…/ Tu însă nu m-ai înțeles// Apropiindu-mă de tine/ Vedeam lucind un ideal/ Tu însă vrei să mă convingi/ C-a fost un incident banal.// De-atâtea ori am încercat/ În juru-ți dragoste să țes/ Dar în zadar am tot sperat/ Că am rămas neînțeles// De fiecare dată însă/ Din drumul care l-am ales/ Eu m-am întors cu fața plânsă/ Căci tu nimic n-ai înțeles// Totuși, de ce-ai fugit de mine?/ Doar asta ai putut s-alegi?/ Asta ți-e calea cea mai bună?/ De ce nu vrei să mă-nțe­legi?” Adeseori în pofida unor evi­dențe fără tăgadă, unii protagoniști ai jurnalului idealizează și creează scenarii greu de pus în practică. Această scriere intimă despre procesul formării suscită interes considerabil. Pregătirea pentru marile încercări se petrece acum. Aproape fiecare notație a cărții ne conduce înspre detalii cu o cotă ridicată la nivel profund, ascunse nu o dată după aparențe insignifiante. Act care spune foarte mult, ajutorul din partea lui Dumnezeu este amin­tit în situații variate. Un eveniment din 24 aprilie 1970 accentuează: „Seara am fost cu câteva fete de la Internat pe la Biserici… Da! Am fost la mai multe biserici pentru a asculta Prohodul Domnului. Am venit la Internat pe la ora 22”.

 Jurnalul lui Remus Georgescu configurează o sferă majoră, cu idealuri și semeni ce participă la o lucrare punând speranța drept bază. Visul și introspecția conferă bunătății rolul pietrei unghiulare.