Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Educaţie și Cultură › Lumina literară şi artistică › POEZIE: Florin Dochia

POEZIE: Florin Dochia

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 01 Aprilie 2026

PSALM 
Ce caut, Doamne, în depărtarea Ta? Pe cine?
Vreo corabie mă cheamă iarăşi în furtună?
Vreun ţărm pustiu ar vrea din nou să mă supună?
Vreun zbor al vreunei păsări negre să domine?

În ce fantasmă-a nopţii să mă mai las cuprins?
Cărei iluzii vechi să-i devin iarăşi rob?
Cum să-Ţi adun lumina într-un curat hârzob?
Cum să câştig vreo luptă dacă-s mereu învins?

Te caut, Doamne, în nesfârşitul tău! Tu eşti!
Înalţ o rugă în zori, înalţ o alta-n seară, 
Mătănii fac în templu, îmbrac veşmânt de ceară,
Adorm adânc şi-n vis, o harpă-aduce veşti:
Vei fi mereu cu mine şi ai să mă primeşti.

PSALM
Când da-vei, Doamne, rost vieţii mele?
Mai laşi câte iluzii să mă-nşele?
Câte abisuri să mă tot privească 
Şi câte bezne să mă locuiască?

Revarsă, Doamne,-n sufletu-mi lumină,
Durerile absenţei Tale le alină, 
Nu mă lăsa răpit de risipire,
Fă viaţa-n mine iarăşi să respire.

Mai lasă-mă să văd nimicul 
Când doar tăcerea-i inamicul
Şi zgomotul mi-e prieten bun.
Dă-mi rost, o, Doamne, ori mă descompun.

PSALM
Nu plânge, Doamne, nu-i pustiu
În care să nu crească ceva viu,
Să te slăvească, să deschidă cale
Spre măreţia împărăţiei tale.

Nu plânge, Doamne, iau lumină
Doar din îmbrăţişarea ta divină,
Cu harul Tău dau sensuri vieţii 
Şi sparg oglinzile tristeţii.

Nu plânge, Doamne, va fi bine,
Nu am să mă despart de Tine.
Am să Te caut în orice armonie,
Orice furtună-n mine va să fie.

vezi toate ›Alte articole din Lumina literară şi artistică
TOP 6 Lumina literară şi artistică