Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Iulia Pațiu

POEZIE: Iulia Pațiu

Data: 13 Noi, 2019

Orbita nouă

1-
se poate întâmpla şi altfel
dar nu se întâmplă
poemul era pregătit pentru orice
însă nu şi pentru mine
nu mă pricep la certitudini
şi nu pot spune când voi fi pregătită
trăiri necunoscute stârnesc standardele
albul foii

2-
prin ploaie văd
pâinea de ieri şi pâinea de mâine
frâng un stol de porumbei şi un graur
substanţă poveştii
primul cuvânt cu prima literă din mine
merge alături şi îngerii se încalţă
în alb şi negru

3-
cum să mă iniţiez în cunoaşterea mea?
aş prefera să nu cunosc anumite lucruri
când nu mai poţi face
decât să aştepţi
acel da pe care l-a auzit doar sufletul

4-
cine eram
cine sunt şi acum
nicidecum ce realizez
ci ceea ce devin
când inima e liberă
din nou

5-
cine spune că nu sunt?
ştiu că voi fi
un exerciţiu pentru corp
dând forma gândului

6-
influenţa ta asupra mea?
lucrurile îşi urmează cursul
însă soarta nu e întotdeauna potrivnică
plăcerea imediată
nu cere sacrificiu

7-
rodul imaginaţiei?
contrastul conturat în ritmul gândirii
şi o doză de curaj în beţia literelor
sau poate o doză poetică
în starea de uitare de sine
a umbrei
a logicii

8-
greşeala încăpăţânării e demnă de povestit
albul hârtiei să bucure ochii
privirea se lasă
se tot lasă luminată de bătăi
de aripi
de fluturi
dar să mă veselesc
nici în literatură nu sunt mai agreabili ca în viaţă
dânşii
autorii

9-
şi la final
ceva dinlăuntrul meu
ca ceva de înger
în mii de cuante mă debarcă
se apropie
şi începe în explozia arcuşului
să cânte.